Litere pe fulgi de nea - Break the ice

Litere pe fulgi de nea – Break the ice este prima carte care contine un text de-al meu, Chat Noir. Despre povestea din spatele textului meu am scris un articol distinct. Deci in sfarsit imi pot spune punctul de vedere si in ceea ce priveste restul povestilor.

Doar ca, neputand fi obiectiv, ma voi raporta in continuare la povestea mea. Sau, ma rog, invers, Chat Noir va fi raportata la celelalte povesti.

Pana sa va vorbesc eu, in 2 parti distincte, despre Litere pe fulgi de nea – Break the ice, vreau sa va citez o fraza din introducerea scrisa de Issabela Cotelin:

Cad pe filele cartii cativa fulgi exotici sau apusi de haiduci, pirati, greci si arabi fermecatori sau demoni si extraterestri, chiar si o pisica neagra.

Chat Noir vs celelalte povesti din Litere pe fulgi de nea – Break the ice

Povestea mea pare, la propriu, oaia neagra a acestei carti. Pisica este oaia neagra, ca sa fac o comparatie zoologica. Doar ca, din punctul meu de vedere, oaia neagra are pe nedrept un inteles negativ.

Din punctul meu de vedere, oaia neagra ar trebui sa fie ceva pozitiv. Pentru mine, oaia neagra reprezinta nonconformismul, iesirea din tipare, reprezinta exceptia de la regula, care o confirma sau nu, reprezinta incalcarea normelor si a traditiilor care, datorita acestor oi negre, ar trebui sa se schimbe.

Oaia neagra este spectatorul de teatru care se duce imbracat casual, desi toti sunt imbracati la 4 ace, oaia neagra este tanarul de la ghiseul bancar care nu este imbracat la costum ori cravata, ci in tricou si blugi, oaia neagra este profesorul care nu vine elegant, ci in blugi si se mai si pune cu fundul pe catedra (in 2005, cand am intrat eu la facultate, inca era socant pentru unii; acum nu mai este, dupa aproape 20 de ani).

Oaia neagra dintr-o turma alba inseamna omul care are curajul sa fie diferit, care are curajul sa fie altfel.

Nu incurajez oamenii sa mearga dezbracati pe strada, insa descurajez perpetuarea multor reguli care nu au absolut nicio sens, nicio utilitate. Dau 3 exemple din domeniul vestimentar:

Nu ai voie sa combini anumite culori intre ele. Rosu cu verde cu albastru si cu galben. Ori habar n-am ce alte combinatii interzise de criticii de moda.
Camasile inflorate sunt bune doar pentru plaja. In rest, dau senzatia de vacanta si de neseriozitate. Ca au stabilit unii, evident.
Nu ai voie sa porti palarie inauntru, in restaurant (ca barbat). Inteleg de ce nu e bine sa stau cu palaria pe cap la teatru: ca nu vad cei din spatele meu. Ma rog, la cat de inalt si de gras sunt, s-ar putea ca oricum sa nu vada. Dar pe bune de inteleg pe cine deranjeaza palaria de pe capul meu. Ma rog, ii deranjeaza ca principiu, ca indraznesc sa incalc o regula, o norma, un ghid (al bunelor maniere, in acest caz).

Fix asta este Chat Noir si fix d-asta ma reprezinta: oamenii asociaza iarna cu nostalgia, cu copilaria, cu amintirile, cu melancolia, cu tristetea. La mine hainele au aceleasi culori si iarna si vara. Nu exista camasa de vara si camasa de iarna din punctul de vedere al coloritului. Ca nu gasesc haine groase, gen jachete ori paltoane, in culori vii este alta discutie. Eu as purta daca as avea posibilitatea. Nu exista, pentru mine, culori de vara si culori de iarna, la fel cum nu exista sentimente care-ti vin mai degraba iarna decat vara.

Eu sunt eu, vestimentar vorbind, si ma imbrac aproximativ la fel indiferent de anotimp. Daca vedeti pozele mele si garderoba mea va veti da seama de acest lucru. E drept, am si camasi tematice, pentru Craciun, care insa ma reprezinta pentru ca sunt vesele, in culori vii. In special cea mai recent achizitionata.

Poza facuta la Teatrul Masca, la spectacolul Despre dragoste si alte bazaconii

Fix la fel este si Chat Noir: o poveste care la fel de bine se putea petrece vara, toamna ori primavara, o poveste care n-ar fi cu mult diferita in Bucuresti, in Cluj ori in Slatina mea natala (desi partea cu “oras mort sambata seara” ar putea sa nu fie valabila in Bucuresti, nu ma refer la perioada pandemiei, evident). Asa sunt si eu, nu ma comport diferit iarna fata de vara sau toamna. Starea mea sufleteasca este aceeasi, veselia este aceeasi, energia este aceeasi. Evident ca nu ma pot imbraca in maneca scurta la -10 grade, insa in afara de chestiile absolut necesare eu incerc sa fiu acelasi.

Si ca sa vedeti ca povestea se afla in locul corect, in turma corecta, o amica a observat faptul ca Editura Siono a incalcat o regula nescrisa: a afisat numarul paginii pe pagina in care incepe capitolul. Ei i se parea grav, eu radeam isteric de marea ei problema. Apoi, dupa ce mi-a trecut criza isterica de ras, mi-am dat seama ca am nimerit bine. O editura care incalca o astfel de regula (desi, evident, nu-i singura) este exact ce-mi trebuia, este exact ce mi se potriveste mie. Nu neg “utilitatea” ei, insa mi se pare mai mult decat amuzanta revolta cuiva pe cei care o incalca. La fel de amuzanta precum revolta unor specialisti in moda vizavi de vestimentatia mea.

Acum, sa ne intelegem, nu am zis ca povestea mea ar fi cea mai buna, asa cum hainele unuia daca sunt diferite nu inseamna ca sunt si calitative. Neputand fi obiectiv, nu ma voi pronunta in acest sens. Vreau, insa, sa-mi judecati povestea atat separat, cat de buna este, cat de amuzanta este, cat si comparativ cu celelalte. Eu ma bucur ca este singura amuzanta, fiind la fel de fericit precum sunt atunci cand ma uit in jur si vad doar vestimentatii triste. Daca toti s-ar imbraca colorat si vesel cred ca as fi nevoit sa adopt negrul drept culoare principala.

Trei povesti misto din Litere pe fulgi de nea – Break the ice

Topul meu, excluzand evident propria creatie, arata in felul urmator:

Asasinii iernii (Cristinne C. C.)
Blocata in gheata (Teodora Vescan)
Urari de sarbatori (Ioana Serota)

Prima este un thriller si sunt absolut uimit ca a putut cineva scrie un thriller in atat de putine pagini. Un thriller excelent, pe care l-am savurat de-a dreptul.

A doua, care este de fapt ultima in aceasta carte, este o poveste atipica. Un cuplu juca in mod constant un joc: el pleca de acasa, iar ea urma sa il reintalneasca (intamplator) si sa se cunoasca din nou. Urma sa il cunoasca din nou pe el, dar evident si sa se cunoasca si pe ea. Desi nu-mi plac povestile motivationale, aceasta m-a prins. Este si foarte bine scrisa.

Ultima e o usoara ironie (desi, din pacate, nu am ras) la adresa obiceiurilor. In acel caz, impotriva obiceilor legate de botez. Personajul principal este o tipa singura si workoholica, care isi petrece vacanta de iarna alaturi de familie pentru a celebra copilul surorii ei. Nu va zic mai multe, va zic doar ca desi mi-a placut intentia, de a ironiza obiceiurile de genul, consider ca se putea scoate mai mult. Adica de la o chestie ironica ma asteptam sa rad mai mult.

Evident ca va recomand pe de-a-ntregul Litere pe fulgi de nea – Break the ice, insa asa cum v-am obisnuit nu am obiceiul sa mint. Spun exact ce-mi place si ce nu. Si da, cateva povestiri nu mi-au placut deloc. Nu voi nominaliza nimic in sens negativ, pe toti ii consider colegii mei si ii respect in egala masura. De altfel, sunt constient ca multe povesti care mie mi-au displacut sunt, de fapt, foarte bine scrise.

Litere pe fulgi de nea – Break the ice se gaseste in online la Carturesti, Libris si eMAG (link-uri afiliate), dar si pe site-ul editurii Siono. Atentie, insa: daca nu gasiti cartea intr-o anumita librarie Carturesti, sa stiti ca o puteti cere, puteti intreba de ea, ori o puteti comanda cu ridicare din librarie.. Eu nu primesc nimic de la editura, am primit un singur exemplar si atat. Insa daca voi veti comanda de pe unul dintre primele 3 link-uri (cele afiliate) voi primi ceva din vanzarea generata. Deci daca doriti sa ma ajutati intr-un fel, puteti comanda astfel. Si, pentru ca tot este ziua mea astazi, chiar va indemn sa faceti asta! 🙂 Altfel, ca librarii fizice, in Bucuresti se gaseste la Libraria Eminescu. Plus cateva librarii din tara.