Codul Twyford este o carte extrem de greu de parcurs. De obicei sunt acuzat ca citesc carti usoare, lesne de parcurs, deloc dificile. De aceasta data, am avut parte de o lectura extrem de dificila.
Codul Twyford este scrisa extrem de ciudat: nu avem un narator efectiv, nici unul omniscient (povestire la persoana a III-a), nici vreun personaj. Cartea este formata 90% din transcrierea inregistrarilor pe care un fost detinut le-a lasat. Unele cuvinte se aud greu, altele nu se inteleg, altele sunt in alta limba. Tot tacamul.
Restul de 10% sunt scrisori intre 2 politisti, unul trimitandu-i celuilalt transcrierile de care va ziceam mai sus. Deci nu avem o actiune ce se desfasoara in timp real, singurul lucru care se petrece ACUM fiind lectura acestor transcrieri din partea politistului care le-a primit. Aflam ca el le citeste impreuna cu noi.
Povestea redata in acele inregistrari este una interesanta: pe vremea in care era elev, Steven “Smithy” Smith are parte de o experienta interesanta. Alaturi de alti colegi de-ai sai si de profesoara lor, foarte tanara pe atunci, ei merg sa descopere locul in care a trait o scriitoare controversata, care scrisese literatura pentru copii in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial. Se credea ca printre randuri, in cartile acestei scriitoare se gasesc indicii ascunse care vor duce gasitorul catre o comoara: multe lingouri de aur transporte de britanici in Canada in timpul razboiului. Nu intru in detalii, nu spun mai multe. Continue reading
