V-am spus deseori ca mie-mi place sa citesc seriile, chiar si cele ale unor carti care au doar vagi legaturi intre ele, in ordine cronologica. Chiar si atunci cand cand singura legatura este un personaj principal, un anchetator, tot imi propun sa le citesc in ordine. Sa vad cum a evoluat personajul. Sa incerc sa-i inteleg actiunile, deciziile, sa incerc sa empatizez cu el, pe cat se poate. Ori, daca e cazul, sa-l dispretuiesc. Iar acest roman Liliacul, de Jo Nesbo, este cel mai bun exemplu.
Liliacul nu este nici pe departe cea mai celebra carte a lui Jo Nesbo, nu este nici pe departe cea mai buna carte a sa, nici macar cea mai buna ori mai celebra carte avandu-l in prim plan pe Harry Hole, insa are marea calitate de a fi PRIMA. Continue reading
