V-am spus deseori ca mie-mi place sa citesc seriile, chiar si cele ale unor carti care au doar vagi legaturi intre ele, in ordine cronologica. Chiar si atunci cand cand singura legatura este un personaj principal, un anchetator, tot imi propun sa le citesc in ordine. Sa vad cum a evoluat personajul. Sa incerc sa-i inteleg actiunile, deciziile, sa incerc sa empatizez cu el, pe cat se poate. Ori, daca e cazul, sa-l dispretuiesc. Iar acest roman Liliacul, de Jo Nesbo, este cel mai bun exemplu.
Liliacul nu este nici pe departe cea mai celebra carte a lui Jo Nesbo, nu este nici pe departe cea mai buna carte a sa, nici macar cea mai buna ori mai celebra carte avandu-l in prim plan pe Harry Hole, insa are marea calitate de a fi PRIMA.
Da, in Liliacul isi face debutul detectivul Harry Hole, motiv pentru care ar trebui s-o citim, s-o cititi, caci eu deja am facut-o. Aici vedem exact explicatia alcoolismului sau. Aici vedem exact de ce a ajuns el asa.
In al doilea rand, cumva nespecific majoritatii cartilor nordice, avem o carte in care atmosfera este, deopotriva, nordica si … australiana. Actiunea se petrece in Australia, unde o tanara norvegianca este ucisa.
Desi de la inceput a parut un caz atipic, detectivul Hole constata ca are de-a face cu un … criminal in serie. Nu va spun cum se termina totul, cine este criminalul si ce probleme intampina celebrul criminalist, insa va spun ca din aceasta carte aveti de invatat multe despre cultura locala. Legende, mituri, aborigeni, totul condimentat cu extra-topping nordic, de origine norvegiana.
Strict pe partea de thriller, carte sta bine, dar as zice ca nu excelent. Nu intuiesti foarte usor vinovatul, are si cateva twist-uri care iti schimba total perspectiva, insa per total iti dai seama ca aceste crime si acest criminal nu au fost decat niste pretexte. De fapt, autorul Jo Nesbo voia sa-ti arate 2 societati la modul general, ori anumite parti ale lor, si in particular sa ti-l prezinte pe detectivul Harry Hole.
Drept urmare, Liliacul ar putea fi considerata o carte decenta daca-i luata ca atare, scoasa din context, dar devine o carte buna, foarte buna, daca o judecam ca si carte introductiva. Este o introducere destul de lunga, dar atractiva. Nu este cea mai buna carte a autorului, dar promite indeajuns de mult incat sa te faca sa-ti doresti sa mai citesti alte carti.
Iar personajul, Harry Hole, este indeajuns de dubios, atat in sens pozitiv, cat si in sens negativ, incat nu-ti pare deloc bine sa renunti la el.
Repet, mie-mi plac personajele enorm, drept urmare chiar si cand citesc un thriller, o fac nu cu gandul strict la fapte, ci cu gandul la personajele care fac acele fapte. Drept urmare, pentru a te putea bucura de lectura celorlalte romane de Jo Nesbo (si, credeti-ma, am nebunia sa astept sa citesc romanele in ordinea aparitiei lor, chiar daca asta ar insemna sa astept ceva) in care personajul principal Harry Hole ai nevoie sa citesti Liliacul. N-o sa te incante, n-o sa te dea pe spate, insa are multe lucruri sa-ti spuna. E un roman solid, mai mult decat un thriller.
Liliacul de Jo Nesbo a aparut la Editura Trei. Personal, l-am comandat de la Cartepedia.
Foarte interesanta cartea. Imi place stilul autorului.