Sange pe zapada e a treia carte de Jo Nesbo pe care o citesc, dupa Liliacul si Fiul. Este prima carte din seria Olav Johansen, aparuta la noi (tot la Editura Trei) abia in decembrie 2018.
Doua lucruri mi-au atras atentia la aceasta carte. Despre cele doua voi discuta in acest articol.
Primul lucru: dimensiunile mult prea mici ale cartii. Seamana cu o carte de buzunar, desi precedentele doua carti nu erau nicidecum asa. Nu doar ca este un format mic, dar are si 175 de pagini. E drept, e prima carte a seriei, se doreste a fi una introductiva, dar chiar atat de mica? Si nu, nu este o carte pentru copii.
Un al doilea lucru care (ma) intriga este tehnica de narare: din perspectiva personajului principal. O carte povestita la persoana I, din perspectiva personajului principal, nu este nicidecum un lucru nou, original. Doar ca in acest caz personajul principal este un asasin platit. Un personaj in esenta negativ. Te astepti sa moara la un moment dat, nu?
Iar personajul principal, Olav Johansen, se apucase de omorat oameni pentru ca efectiv la altceva nu se pricepea. Si desi se pricepea atat si desi in aparenta meseria este una banoasa, el nu avea nimic strans. Niciun ban pus deoparte. Un asasin platit low-cost. Unul sarac, care face treaba murdara a altora pentru ca efectiv altceva nu stie ce sa faca.
Cum a ajuns el asasin platit n-o sa va spun, insa va spun cum a intrat el in incurcatura. Intai si intai, seful lui, de fapt clientul lui principal, ii da o misiune aparent simpla: sa-i omoare sotia infidela. Ideea era ca el sa puna cat mai putine intrebari si sa-si faca treaba cat mai curat.
El, insa, nu-si face treaba, n-o omoara pe ea, ci ii omoara … amantul. De ea se indragosteste si isi propune sa ramana cu ea. Cine era, de fapt, amantul ei si de ce fostul lui patron vrea acum sa-l omoare ramane sa descoperiti singuri.
Ce va mai spun eu este cealalta iubire a lui: o tipa schioapa si surdo-muta, pe care el o lasase vaduva. Riscurile meseriei. Se simtea vinovat din acest motiv, drept urmare vrea sa se revanseze. Nu zic mai multe despre ea, tot singuri veti afla ce-i si cu ea.
Ce e interesant in aceasta carte, in Sange pe Zapada, este ca-i o carte foarte dinamica. Multe figuri geometrice amoroase, multa actiune, mult sange (chiar curge din belsug), totul in sub 200 de pagini. Este o performanta de care doar nordicii sunt capabili, zic unii. Sange pe Zapada ii confirma, macar partial.
Veti descoperi in carte si trecutul lui. Cine erau parintii, cu ce se ocupau si cum de i-au permis sa ajunga ce a ajuns. Ma rog, vorba vine i-au permis.
Si, partea cea mai importanta si mai simpatica: veti vedea legatura dintre peste si droguri. Caci peste merge mana-n mana cu drogurile. Iar cand cititi PESTELE, va rog sa aveti in vedere AMBELE intelesuri ale cuvantului. Fix din acest motiv e frumoasa limba romana 🙂 O comoara in adancuri infundata ….
Sange pe zapada este o carte surprinzator de buna pentru dimensiunile ei, inovativa din anumite puncte de vedere. Are un personaj principal extrem de original si un final absolut dubios, care pe mine m-a facut extrem de curios in ceea ce priveste continuarea ei. E clar ca voi comanda cat mai repede urmatorul volum.
Sange pe zapada a fost comandata de pe Cartepedia si contrar titlului, a fost citita vara. Sa-mi racoreasca sufletul infierbantat de canicula. Ceea ce va recomand si voua.
Pare interesanta. Daca ma lipesc de vreo editura o comand si eu. :))
Am citit si eu o carte in genul asta, narata la persoana I de către un criminal. Tare ciudata mi s-a parut atunci. Oricum, sa stii ca m-ai facut curioasa.