Fiul – Jo Nesbo

Desi intr-un final n-am mai ajuns la eveniment, trebuie sa spun cum de m-am apucat de citit aceasta carte. Eu am multe carti necitite prin biblioteca, in cazul multora asteptand un moment prielnic. In cazul romanului Fiul, prilejul era sosirea in Romania a scriitorului Jo Nesbo. Urma sa aiba o intalnire cu publicul, nu chiar o lansare in intelesul clasic. Cum spuneam, intr-un final, din cauza vremii total nefavorabile (o ploaie nordica, probabil pe placul autorului), nu am mai ajuns la eveniment, dar nu regret deloc faptul ca am citit aceasta carte. Dimpotriva.

Fara sa stiu despre ce este vorba inainte sa ma apuc de ea, am ales romanul Fiul dintr-un motiv foarte simplu: este o poveste de sine statatoare. Nu-mi place sa citesc volume aiurea dintr-o serie, ci imi place sa le citesc in ordine. Pana la Fiul, citisem doar Liliacul, PRIMUL volum din seria Harry Hole. Citind cartea si ulterior cateva recenzii ale ei, constat ca se bazeaza pe un fapt real din viata scriitorului: o dezvaluire cutremuratoare legata de tatal acestuia. In multe privinte, tatal personajului principal este tatal autorului.

In carte, Sonny Lofthus este un tap ispasitor perfect, un tip caruia i se pun in carca fapte pe care nu le facuse. In schimbul acestor marturisiri el primeste heroina si statutul de detinut model. Nu se atingea nimeni de el si, in plus, era apreciat si de gardieni. Acesta, insa, ajunsese in inchisoare in urma sinuciderii tatalui sau. Tatal, un idol al sau, reperul de pana atunci al lui Sonny, era de fapt un politist corupt. Intregul sau univers se prabuseste. Se pare ca acelasi lucru l-a patit si scriitorul Jo Nesbo, care a aflat la 15 ani ca tatal sau a colaborat cu nazistii.

Povestea poate fi interpretata si intr-o nota religioasa, razbunare, confesiune, joaca de-a Dumnezeu (de a stabili cine merita sa traiasca si cine nu). Se simte, de altfel, un usor sentiment anti-religios, preotul inchisorii era un corupt, un om fara Dumnezeu (desi cu ceva mustrari de constiinta), in timp ce confidentul real, autentic, al inchisorii era un criminal care se juca de-a Dumnezeu. E drept, o filosofie crestina, caci probleme religioase avem cu duiumul, dar spuse dintr-o perspectiva hai sa-i spunem anti-bisericeasca. O poveste religioasa anti-bisericeasca, probabil va fi pe placul hipsterilor atei, care urasc biserica din suflet. Nu ca eu as avea-o prea mult la suflet.

Fara sa ma pot pronunta in acest sens, sa pot confirma ori informa lucrul acesta, Fiul este considerata cea mai complexa (completa?) carte scrisa de Jo Nesbo. Este o carte de sine statatoare, cu personaje foarte bine conturate, care pune probleme extrem de importante. Nu este un thriller clasic, psihologic, in intelesul clasic, ci o carte cu multe probleme de natura filosofica, religioasa si psihologica, spuse din perspectiva unui thriller.

Daca la inceputul articolului va spuneam ca nu regret c-am citit aceasta carte, pot spune ca am un oarece regret ca n-am fost sa-l cunosc pe Jo Nesbo. Pe de alta parte, si aici imi recunosc slabiciunea, ciudatenia, intr-un fel e mai bine asa: e mai bine sa judec un autor strict din perspectiva operei sale. Parca e mai interesant ca omul din spatele acelor pagini sa fie mai putin cunoscut. Cand stii prea multe, parca nici cititul nu mai are acelasi farmec.

Daca voi ati fost la intalnirea cu Jo Nesbo, rog a-mi face si mie un rezumat. Iar daca ati si citit romanul Fiul, vreau sa-mi spuneti cat de mult corespunde cel de la microfon cu cel din spatele paginilor cartii.

Iar legat de Editura Trei, cea care a scos atat Fiul, cat si cateva volume din seria Harry Hole, as avea o mica rugaminte: rog a scoate intreaga serie in limba romana. Si va rog sa le scoateti in ordine. Imi displace profund sa citesc cartile unei serii in ordinea 1, 3, 5, 2, 7, 4, 6. Ordinea cronologica are si ea un sens, o logica.

Romanul Fiul de Jo Nesbo a fost comandat de la Cartepedia.