Initial, imi propusesem sa vorbesc despre Scandalul din perspectiva celor 2 personaje principale: Hocheiul si Comunitatea.

Hocheiul este un personaj si cred ca s-ar putea scrie o carte distincta despre latura sa sociala. Nu doar legat de aceasta carte, Scandalul, dar cu multe referiri la ea, la povestea de aici.

Ca sa intelegeti despre ce vorbesc, va spun asa: un oras izolat, situat undeva la marginea unei paduri, traieste si respira hochei. Hocheiul este, de fapt, tot ce are mai de pret orasul. Zilele de glorie ale echipei locale sunt departe, insa echipa de juniori are acum o sansa istorica: este calificata in semifinala campionatului national.

In cazul in care va castiga, orasul va prospera: se va construi un liceu cu program sportiv IN ACEST ORAS, se va construi un patinoar nou, se va construi chiar si un mall. Totul depinde, deci, de rezultatele echipei de juniori. Tot greul este pe umerii lor.

Drept urmare, TOATA comunitatea discuta despre asta. Toata comunitatea isi pune sperantele in ei. Toata comunitatea este alaturi de ei.

Partea interesanta, partea misto, legata de hochei, este ca el este un fel de (Dumne)Zeu: trebuie sa-l slujesti, sa-l cinstesti si, daca esti bun si cuminte, el iti va da. Nu toata lumea il place, unii chiar sunt (par) dezinteresati, insa chiar si vietile acestora se vor schimba. Chiar si ei sunt interesati de hochei.

Acum, despre al doilea personaj principal, Comunitatea, imi este foarte greu sa vorbesc. Fix din acest motiv am ezitat si inca ezit sa merg 100% pe aceasta perspectiva. Caci comunitatea, initial unita, se dezbina brusc din cauza unui eveniment neprevazut, din cauza unui incident regretabil, a unei infractiuni oribile.

Drept urmare, un personaj initial unit se dezintegreaza treptat. Se sfarama in zeci, sute de bucati. Se sfarama, se dezintegreaza, insa intr-un final … se reinventeaza. Se recompune. Caci acesta este farmecul unui astfel de personaj colectiv, al unui astfel de organism: este viu, traieste, respira, se transforma.

As putea compara diversele grupuri si gruplete de oameni, ori chiar oamenii individuali, cu diversele organe. In acest caz, echipa de hochei ar fi cu siguranta INIMA.

Cu toate acestea, abordarea nu ar fi extrem de precisa, ar fi mai mult fortata. Daca am gasit inima, ar trebui sa stau sa ma gandesc care grup de oameni ar fi capul/creierul, care ar fi … rinichiul si care ar fi ficatul. Am enumerat doar cateva organe, caci as putea lesne sa intru in detalii anatomice extrem de … sensibile.

O alta posibila abordare, extrem de restrictiva, dar utila pana la un punct, este cea prin care ar trebui sa privim echipa de tineret de hochei, ca personaj principal unic, in timp ce toti ceilalti din jurul ei ar fi personajele secundare care roiesc in jurul ei. Toate actiunile lor sunt strict legate de aceasta echipa de hochei.

As putea sublinia atasamentul, uneori dus peste limita admisa, dintre componentii acestei echipe. I-as putea scoate din context pe toti ceilalti si as putea intreba cat de gresit este ce au facut colegii. Cat de gresit este ca mai multi colegi sa-si apere un coechipier atunci cand acesta are probleme? Cat de gresit este ca ei SA NU CREADA acuzatiile care i se aduc acestuia de catre altii? Cat de gresit este, moral, bineinteles, ca ei sa incerce sa-l apere? Ca ei sa devina dusmanii celei care i-a devenit lui dusman?

De fapt, si asta este cheia principala, problema acestei carti, Scandalul, este ca-i prea complexa. Nu pot reduce intreaga comunitate la un personaj colectiv inert si uniform, cand ea este formata din persoane si grupuri de persoane extrem de diferite. Ar fi nedrept, totodata, sa ignoram complet victima. Acolo se petrece o fapta abominabila care nu trebuie sub nicio forma bagatelizata.

In final, doua cuvinte despre stilul literar al autorului Backman. Daca la prima carte de-a lui citita de mine, Un barbat pe nume Ove, evidentiasem stilul sau foarte simplist si direct, asemanator stilului personajului (naratorul omniscient era un fel de alter-ego al lui Ove), aici stilul se schimba radical. Avem, pe de-o parte, o poveste mult mai complexa, fara un personaj principal urmarit pe intreaga durata a actiunii, pe de alta parte avem un narator omniscient OBIECTIV. De altfel, aceasta este principala calitate a cartii: nu judeca, nu pune etichete, nu da verdicte. Autorul ne prezinta faptele, ne spune cine ce a facut, ne explica pozitionarea fiecaruia vizavi de intamplarile importante, de intamplarea importanta, disturbatoare, urmand ca noi, cititorii, sa dam verdictele. Noi sa stabilim cine e vinovat si in ce masura.

Dupa mine, nu vinovatul principal, cel evident, este cel ce trebuie judecat, CI CEILALTI. Cei care se pozitioneaza pro sau contra lui, cei care aleg dreptatea sau echipa. Care aleg sa priveasca obiectiv faptele sau le trateaza subiectiv.

Un ultim lucru interesant, si cu asta chiar inchei: romanul Scandalul POATE fi inteles si fara sa stii hochei. Eu, unul, nu m-am uitat la prea mult, deseori, in cazul meciurilor de NHL, nu vedeam pucul, nu-mi dadeam seama la cine este, iar atunci cand am jucat, virtual, pe consola, nu am inteles exact cum sta treaba cu offside-ul. Regula mi se pare mult mai greu de inteles (si de aplicat) decat la fotbal. Sau poate-s eu prea obisnuit cu regulile fotbalului.

Dati-mi voie sa cred ca, de fapt, cartea este adresata NEpasionatilor de hochei, caci acestia, mai obiectivi, mai detasati, vor putea analiza la rece faptele. Un pasionat de hochei, un fanatic, s-ar putea sa aiba o perspectiva mult prea inchistata vizavi de intreaga actiune.

Per total, romanul Scandalul este unul extrem de complex, cu personaje extrem de bine conturate. Este TOTAL diferit fata de Un barbat pe nume Ove, din absolut toate punctele de vedere. In multe momente aveam impresia ca citesc un cu totul alt autor.

Scandalul a aparut la Editura Art, eu cumparand-o de pe Cartepedia.RO.

ps: Pentru a nu fi confuzii: in engleza cartea poarta numele de Bear Town. Ea are si un sequel, Us Against you, inca netradus in romaneste. Vedeti in clipul de mai sus un review al celor 2 (in limba engleza, bineinteles)