De multe ori, atunci cand scriu despre carti un pic mai vechi, citesc ce s-a scris despre o carte (evit sa spun TOT ce s-a scris) si incerc sa zic lucruri inca nespuse. Despre cat de emotionanta este romanul Un barbat pe nume Ove au scris multi. De fapt multe, caci am impresia ca ea a placut cu precadere doamnelor si domnisoarelor din blogosfera literara (oricat de pretentios ar suna asta). Despre bunatatea personajului Ove iarasi au scris multi, inutil sa va vorbesc despre asta.
Eu va voi vorbi, insa, despre 3 aspecte pe care nu le-am regasit nicaieri, in nicio recenzie ori impresie despre aceasta carte.
Pana atunci, insa, trebuie sa va spun pe scurt despre ce-i vorba: Ove este un batran vesnic morocanos, care pare a nu mai avea niciun motiv pentru a mai trai. El parea sa aiba fix 3 motive pentru a trai: nevasta, serviciul si mini-asociatia de proprietari de pe strada lui. Atunci cand ramane fara toate aceste 3 lucruri, isi da seama ca nu mai are niciun motiv sa traiasca. Isi da seama ca, desi n-a murit, de fapt nu mai traieste.
Acum sa va spun cele 3 chestii importante care mi-au sarit in ochi:
Un barbat pe nume Ove pare scrisa intr-un stil blogosferic
Aici este o intreaga discutie si, cumva, suntem pe teritoriul meu. Minimum 3 sferturi dintre bloggerii de carte nu stiu regulile SEO, nu stiu cum arata un articol scris in stil SEO, (exclusiv) pentru Google, drept urmare putini au observat ceea ce am observat eu.
Sa va explic pe scurt: atunci cand am inceput eu sa invat SEO, atunci cand m-am apucat eu SERIOS de blogging, regula spunea, in mare, ca trebuie sa repeti cuvantul cheie de cat mai multe ori. Si, de preferat, sa-l si bolduiesti. Totodata, ideal ar fi sa ai si subtitluri (heading 2) care sa contina cuvantul cheie. Ca o regula obligatorie si nu optionala, cuvantul cheie trebuie sa se regaseasca atat in paragraful initial, cat si in cel final. Pluginurile de SEO, cu Yoast in frunte, iti spun in mare acelasi lucru si te atentioneaza cand incalci, voit sau nu, regulile.
Chiar daca regulile SEO s-au mai schimbat, s-au simplificat ori au devenit mai complexe, fiecare are alta parere, stilul meu a ramas cam acelasi: un stil SEO specific anilor 2010-2012. Maximum 2014, zic unii.
Drept urmare, articole precum acesta sunt greu citibile de catre unii. Enervante pe alocuri. Repetitia aia a cuvantului cheie este, dupa acestia, prea agresiva. Este exagerata. Este suparatoare. Zgarie pe ochi.
Acum sa revenim la romanul de fata si sa va zic problema: cartea fix asa este scrisa. Intai si intai, toate titlurile capitolelor incep cu Un barbat pe nume Ove. Ca si cum eu, cititorul, sunt Google si trebuie sa indexez cat mai bine cautarile pe acest cuvant cheie. In plus, deseori pe parcursul cartii intalnim sintagma aceasta, exact asa, fara alte adaugiri. Nu este bolduita, dar mie mi-a sarit in ochi. Deh, obisnuit cu ideea de SEO si cu cititul de bloguri 🙂
Sa ne intelegem: nu m-a deranjat ca am citit asta. Nu mi-a displacut. Dimpotriva: m-a trimis intr-o zona a mea, de confort. M-am simtit pe terenul meu, m-am simtit ca acasa. M-am simtit mai relaxat ca niciodata.
Totodata, mie mi se pare firesc acest stil de a scrie. Mi se pare FIRESC sa subliniezi (printr-o repetitie poate excesiva) sintagma cheie, ca sa intre in cap celui care te asculta ori te citeste. Mi se pare un stil cumva intuitiv. Caci, matematic vorbind (ca tot era Ove pasionat de matematica), o teorema are intotdeauna o demonstratie pe care nu trebuie s-o tii minte, dar trebuie sa retii faptul ca ea exista. Ca acea teorema n-a aparut asa, din senin. La fel si cu regula asta de scriere Google: ea nu a aparut din senin, dintr-o dorinta a Google de a parea special.
E drept, apar exagerari, caci nu degeaba se facuse un banc misto acum ceva ani despre un blogger celebru, banc care spunea ca pe blogul acestuia se gasesc doua tipuri de cuvinte: cuvinte cheie si cuvinte de legatura.
Ca sa inchei acest subiect, inca ma intreb daca faptul ca autorul cartii Un barbat pe nume Ove are blog. Raspunsul intuitiv ar fi da, doar ca pe blogul lui nu se respecta regulile SEO. Poate, totusi, el le stie si le aplica ostentativ doar in offline.
Un barbat pe nume Ove este scrisa intr-un stil superb
Mirabela, una dintre persoanele care-mi recomandase cu caldura cartea (despre care spusese ca desi nu-i genul meu, imi va placea personajul), caracterizeaza stilul de scriere al autorului drept … saracacios.
Fara sa fi citit alte carti ale autorului, fara sa neg ca acest stil s-ar regasi, de fapt, si in celelalte scrieri ale sale, consider ca stilul este, de fapt, farmecul acestei carti. Eu cred ca, de fapt, naratorul omniscient este un alter-ego al lui Ove. Ca este exact vocabularul pe care l-ar avea Ove daca ar povesti intamplarile. Daca vreodata s-ar decide sa-si povesteasca viata.
Faptul ca acest stil se regaseste si in alte carti ale autorului nu este neaparat un lucru care contrazice ce zic eu. Ar putea insemna faptul ca autorul este mai Ove decat am crezut initial. Stiti, se spune despre fiecare autor ca are o carte reprezentativa, o carte care-l reprezinta intr-o masura mai mare decat celelalte. Unele sunt asumate astfel, altele sunt asa pentru ca pur si simplu asa au iesit. Asa a fost sa fie.
Legat de pronosticul Mirabelei, confirm faptul ca personajul mi-a placut la nebunie si ca habar n-am daca mi-as dori sau nu sa ajung ca Ove. Totodata, tin s-o contrazic vizavi de genul cartii: or fi thrillerele genul meu de baza, dar nu voi refuza niciodata carti gen Un Barbat pe nume Ove. Pe care, apropo, n-o consider nicicum o carte siropoasa. E departe de a fi astfel.
Un barbat pe nume Ove este scrisa de un nordic si NU este thriller
Tocmai am pomenit intr-unul dintre articolele precedente despre aceasta problema. Nu insist asupra ideii, spun doar ca literatura nordica inseamna mai mult decat avalansa de thrillere cu care suntem asaltati. Fredrik Backman este un bun exemplu in acest sens.
Mai vreti alte motive pentru a citi Un barbat pe nume Ove de Fredrik Backman? Pai veti intalni un personaj fabulos, un stil de a scrie extrem de eficient. Este extrem de amuzanta, desi in multe momente profunda, reuseste sa caracterizeze personajele, nu doar pe Ove, prin actiuni si nu prin cuvinte si, desi se incheie trist, te lasa per total cu o stare de bine dupa ce o termini. In sens invers, nu gasesc motive sa n-o citesti 🙂
Un Barbat pe nume Ove a fost ecranizata in 2015 de catre suedezi. Un remake american, cu Tom Hanks in rolul principal, a fost anuntat, data lansarii nefiind cunoscuta.
Un barbat pe nume Ove de Fredrik Backman a fost comandata de la Cartepedia.
0 Comments
6 Pingbacks