Invingatorii este al treilea si (cred eu) ultimul volum al seriei care a inceput cu Scandalul si a continuat cu Noi contra voastra. Multi considera aceasta serie ca fiind CAPODOPERA autorului suedez. Altii insa il considera inca “autorul mega-succesului Un barbat pe nume Ove“. Ma rog, cele 2 lucruri nu se contrazic neaparat, caci Un barbat pe nume Ove l-a facut celebru, lucru care nu ii anuleaza din meritele urmatoarelor scrieri.

Spun din start: Invingatorii este scris fix cum nu-mi place mie sa fie scris un roman. Este o carte masiva, pe care cu greu o tii in mana si pe care si cu si mai mare greutate o poti transporta pe undeva. Cineva imi spunea ca este o carte care te indeamna sa o citesti electronic. Eu m-am incapatanat sa o citesc fizic. Dar am citit-o acasa, in pat, asa cum imi place mie sa citesc. Asa cum ADOR sa citesc.

Totodata, Invingatorii este un roman care incepe greoi, care continua lent si care se termina, totusi, intr-o viteza superioara. Dar tot nu atinge viteza dorita de mine. Chiar si viteza cea mai mare atinsa de acest roman este inferioara vitezei care-mi place mie.

Daca Invingatorii ar fi fost o carte de sine statatoare ori prima carte a unei serii, probabil nu as fi citit-o. Cu siguranta as fi ignorat-o daca ar fi fost scrisa de un autor necunoscut. Este, altfel spus, tipul de carte pe care doar un scriitor consacrat isi permite s-o scrie. Sau, ma rog, careia EU ii dau o sansa doar daca este scrisa de cineva consacrat.

Avem, ca de obicei, un mix de probleme penale, politica (este mai multa ca de obicei!), romantism, prietenie, solidaritate, fidelitate, razbunare si, evident, hockey. Mult hockey. El este majoritar, el este subiectul principal. Orice ai face, oricum ai privi, dai de hockey.

Este timpul sa ajung, sa ma refer, si la actiunea propriu zisa. La miezul problemei. Asadar, suntem la 2 ani de la actiunea precedentei carti si avem 2 victime din volumele anterioare, Maya si Benji, care se intorc in orasul lor natal, in Björnstad, pentru inmormantarea unei persoane speciale: proprietara carciumii Blana de Urs (mai tineti minte cine e? sper ca da!). Il avem pe Peter, fostul director tehnic al clubului, care este pe cale sa devina subiectul unei investigatii jurnalistice. Si il avem pe Matteo care si-a pierdut sora si care vrea sa se razbune. Si avem, bineinteles, vesnica rivalitate dintre Björnstad si Hed.

Acum rivalitatea aceasta este accentuata din alt motiv: clubul din Björnstad, ca de altfel orasul in sine, prospera, asa ca prefectura hotaraste sa refaca DOAR patinoarul din Björnstad. Dupa ce vine un dezastru natural, furtuni puternic, patinoarul vecinilor din Hed se prabuseste, drept urmare, in ciuda rivalitatii aproape extrem, hocheistii din Hed trebuie sa se antreneze in patinoarul dusmanilor. Ceea ce nu poate aduce decat necazuri.

Nu va zic mai multe, restul trebuie sa descoperiti singuri. Trebuie sa AVETI RABDARE sa descoperiti, ca sa zic asa.

Pentru ca va ziceam la inceput despre defectele acestei carti, care nu-s neaparat defecte daca stau mai bine sa ma gandesc, trebuie sa va spun marele ei merit: reuseste sa repare ceea ce stricase partea a doua, Noi contra voastra. Cu migala, precum o munca chinezeasca, daca-mi este permisa exprimarea, Invingatorii astupa una cate una gaurile lasate de volumul precedent. Repara ceea ce stricase precedentul, reusind in acelasi timp sa depaseasca din punct de vedere calitativ romanul Scandalul.

Judecand din perspectiva celor 3 volume, acest al treilea volum pare a trage de timp pentru a ne desparti mai greu de simpaticele personaje. Ne-am atasat de ele, drept urmare nu le putem pur si simplu abandona. Chiar il inteleg pe autor, chiar sunt de acord cu decizia lui.

O tema abordata doar fugitiv, pe care mi-o doream detaliata, este legata de diferentele dintre hockey si fotbal. Stim doar ca in cele 2 localitati, Björnstad si Hed, hockey-ul era atat de popular incat in baruri oamenii preferau sa se uite la un meci de hockey in reluare decat sa se uite la … Campionatul mondial de fotbal. In sud, insa, in orase superioare din punct de vedere economic, fotbalul era rege, hockey-ul fiind vazut asa, ca un sport barbar, pentru oameni inapoiati. Nu este explicata diferenta, simteam nevoia unei discutii, habar intre cine si cine, despre cele 2 sporturi. Ni se arata doar cum arata o localitate unde hockey-ul este rege si o alta unde fotbalul este la putere. Concluziile ar trebui sa le tragem singuri.

Ar trebui sa inchei spunand cine sunt Invingatorii, dar nu voi face asta. La fel cum nu voi spune daca aceasta serie este cu adevarat “capodopera” autorului suedez. Eu raman fanul lui Ove, in special ca personaj. Un singur personaj, OVE, face cat toate personajele acestei serii la un loc. In plus, farmecul ei consta tocmai in faptul ca NU a fost continuata. Insa pot afirma ca Invingatorii ofera cel mai bun final posibil pentru aceasta serie, fix din acest motiv v-o recomand din suflet.

Invingatorii a aparut in limba romana la Editura Art (in colectia MUSAI), putand fi achizitionata si de pe Librarie.net, Carturesti (in limba engleza), Libraria Delfin, Cartepedia, CLB sau eMAG.