Eu sunt  o cititoare impatimita, particip la un club de lectura , insa nu sunt pusa la punct cu literatura romana contemporana. Dar sa ne grabim, caci avem multe de vorbit, totusi.

Citim si aflam ca in noiembrie a avut  loc la Iasi Gala Scriitorii Anului. Organizatori: USR, da, Uniunea Scriitorilor , nu altceva , si Primaria municipiului Iasi. Am in fata lista cu premiile lunare din noiembrie 2018 pana acum. Proza, poezie, opera critica.

O sa va dezamagesc, nu sunt o critica.

Amfitrionul manifestarii este domnul Nicolae Manolescu.

Mai vad editurile ce publica autori romani: Tracus Arte, Brumar, Cartea Romaneasca, Polirom, Humanitas. Semnalez colectia Scriitori romani contemporani la Humanitas.

Citesc. Subiecte diverse, nume noi. Am observat un val de tineri scriitori. Se promoveaza literatura romana.

Singura carte citita din Colectie a fost Sindromul Stavroghin, Alina Pavelescu. O carte buna.

Acum incerc sa rememorez carti de literatura romana citite in timp. Prima care imi vine in minte e Simona Popescu. O fantastica pledoarie pentru poezie.

Si pentru ca a venit vorba de poezie, eu sunt o admiratoare a lui Claudiu Komartin, redactor-sef al revistei Poesis International.

Am fost si o cititoare a Ruxandrei Cesereanu.

O multime de nume noi, nemaiauzite 🙂 . Abia daca recunosc vreo doua nume.

Invatam impreuna. Cuvantul “poesis” nu exista in dictionar. In filozofie, se refera la aducerea la fiinta a ceva ce nu a existat inainte.

O sa vorbesc putin despre festivalurile de literatura. La care, spre rusinea mea, nu am participar pana acum. Cu parere de rau. Fusesem acceptata ca voluntar la FILIT. Un festival de talie europeana. Iata , scriitori merg la intalniri cu liceenii, foarte interesant.

Tot in noiembrie a avut loc SHORT, festival de proza scurta in librariile Carturesti din 5 orase.

Stiati ca la Iasi fiinteaza salonul de literatura Junimea? 😮 Ii puteti urmari activitatile pe Facebook.

Eu am mai citit Ioana Parvulescu, Marius Chivu, Mihai Maniutiu, Octavian Saiu, George Banu, Cristina Modreanu, in zona teatrului dupa cum vedeti 🙂 .

Ce am mai aflat? Ca se investeste in traduceri si in biblioteci romanesti pentru diaspora. Donez si eu de cate ori am ocazia. Scrieti si voi la noi@educab.org .

Si iac-asa, catinel-catinel, articolul pentru blogul lui Emil este gata.

Imi plac antologiile.

Si nu pot sa nu amintesc de o carte noua extrem de interesanta : Draga Virginia, scrisori catre Virginia Woolf.

“La 90 de ani de la publicarea eseului Virginiei Woolf, O cameră doar a ei, care vorbește despre scris, despre femei care scriu, despre spațiu personal, independență și explorare, cincisprezece scriitoare îi răspund autoarei britanice din propriile spații intime, descriindu-și libertățile și mediile de explorare și exprimare.

Dragă Virginia, strânge laolaltă perspective foarte diverse. Textele acestor prozatoare, poete, dramaturge, eseiste, unele debutante, altele adevărate repere literare, compun o hartă subiectivă, dar nu mai puțin edificatoare a ceea ce înseamnă a avea o voce sonoră și liberă.” ( sursa ) .

Am avut o scurta intrevedere cu Emil pe Messenger, am adaugat ultima parte si sunt gata sa ii trimit articolul.

Sa auzim de bine. Adica va astept observatiile. Un pic cam general, dar sper ca am dat niste informatii utile. Va imbratisez. Pa pa. Cititi romaneste! 🙂

Să scrii un articol pentru o campanie menită (cred) să promoveze literatura română în care să povestești de ce nu (prea) citești literatură română, asta mi se pare o aroganță.

Așa că nici răspunsul la întrebare nu poate fi decât o aroganță. Ba chiar două, dacă stau să mă gândesc bine.

Dacă o iau cronologic – un soi de defecțiune profesională, ce să fac? -, ar trebui să încep probabil cu clasicii literaturii române. Pe care nu-i mai citesc din simplul motiv că am citit tot ce s-a scris mai bun în domeniul ăsta, încă din anii de școală. Dacă nici asta nu e aroganță, nu știu zău care mai e! La prima vedere doar, fiindcă „secretul” e că am avut parte de profesori de română care m-au făcut să-mi placă să citesc și mi-au stârnit curiozitatea să citesc și dincolo de lista de lecturi obligatorii. Așa i-am descoperit și i-am citit – nu întotdeauna cu aceeași plăcere, recunosc – pe Cezar Petrescu, Rebreanu, Marin Preda, Ionel Teodoreanu și chiar pe mult hulitul, mai târziu, Sadoveanu. Apropo, mi-a plăcut mult Baltagul, trebuie să recunosc. Cred, totuși, că momentul lor în experiența mea de cititor a trecut și că trebuie să facă loc altor autori.

Face excepție Caragiale, pe care-l recitesc adesea și sunt surprinsă de fiecare dată cât de actuale sunt scrierile lui. Din păcate pentru noi, românii.

Cât privește literatura română contemporană, n-o prea citesc tot din aroganță. De data asta nu a mea, ci a autorilor. Care par să fie câtă frunză, câtă iarbă, cu cât pare să scadă numărul cititorilor, cu atât pare să se multiplice cel al autorilor. Cu toate astea, marele roman românesc contemporan încă se lasă așteptat. Nu ducem lipsă însă de o autosuficiență vecină cu trufia a multor scriitori, care nu face decât să îi îndepărteze pe cititorii și așa pe cale de dispariție, dacă ar fi să le dăm crezare autorilor. Care, din turnul de fideș în care s-au cocoțat, par mereu gata să se războiască cu oricine nu le apreciază cum se cuvine „operele”.

Și aici există o excepție, ba chiar două, dacă stau bine să mă gândesc. Simona Antonescu și Doina Ruști pe numele lor, două doamne ale căror cărți le-am citit cu plăcere și care sunt prezențe foarte plăcute în spațiul public românesc. Părerea mea subiectivă, desigur. Vă recomand cărțile lor, cred că o să vă placă. Mai ales Hanul lui Manuc de Simona Antonescu, care sper să-și găsească drumul spre programa școlară cât mai curând. Apropo de aroganțe, a comis și doamna Antonescu una mică, Mă refer la volumul despre Otilia Cazimir, publicat la o editură care pare că nu vrea să vândă, așa că volumul (de fapt, întreaga serie de povești despre scriitori) pare să fie inaccesibil.

N-aș putea încheia decât tot cu o aroganță: vă provoc să mă convingeți să mă răzgândesc! Adică să mă faceți să mă apuc de citit literatura română. Grea misiune, vă asigur!

Articol De ce nu (prea) citesc literatură română? a fost scris de Dorina Danilă. Pe ea o puteți citi și pe blogul personal DorinaDanila.com.