CitestEmil.ro participa la Spring Super-Blog 2021

CitestEmil.ro participa la Spring Super-Blog 2021 Emil Calinescu

CitestEmil.ro participa la Spring Super-Blog 2021, fara ca asta sa fie o premiera. Am mai participat la o editie, Super Blog 2019, in care, din pacate, am fost nevoit sa deviez foarte mult, PREA MULT, de la tematica blogului. E drept, CitestEmil poate fi un indemn general, sa-mi citesti blogul si atat. Nu revin asupra celor spuse atunci.

Ideea este, insa, alta: la aceasta editie pot participa cu mai multe bloguri. Eu am decis sa particip cu 4 dintre cele 11. Momentan am anuntat pe Cinemil.ro si HalestEmil.RO. Al patrulea blog va fi cel principal, cel generalist. Care dintre cele 3 bloguri generaliste va fi alesul ramane sa descoperiti zilele urmatoare. Aveti 33% sa ghiciti 🙂

Schema exacta o s-o explic pe acel blog principal (pastrez un pic suspansul, nu va zic de acum care este). In acest articol va voi spune doar ce fel de articole vor aparea pe acest blog: Read More

Doi – Tony Mott (Antoneta Gales)

Doi - Tony Mott (Antoneta Gales)

Doi nu este primul roman de-al Antonetei Gales (care scrie cu pseudonimul Tony Mott) pe care-l citesc, insa este primul nethriller de-al acesteia pe care-l parcurg. Din acest motiv, m-am simtit ciudat lecturandu-l, gasind foarte putine lucruri in comune cu celelalte 5 carti de-ale ei pe care le-am citit.

Sa recapitulez un pic: prima carte de-a ei, comandata cumva intamplator de la Carturesti, a fost Iarna Crimelor perfecte. L-am citit candva inainte de Revelion, articolul despre ea fiind ultimul pe care l-am scris in 2020. Poate si datorita perioadei, poate si pentru ca nu stiam nimic despre autoare, insa romanul in cauza m-a dat pe spate. Mi-a placut enorm. O surpriza extrem de placuta.

Am continuat cu Toamna se numara cadavrele, sequel-ul romanului de mai sus. Mi-a placut si acesta, dar deja asteptarile erau setate la un nivel ridicat.

Am luat apoi la rand cartile seriei Julieta: Julieta avea un pistol (unde mi-a displacut finalul, m-am simtit minti), Un glont pentru Julieta (unde tot finalul a pacatuit, desi mult mai complexa si mai bine construita, cartea pacatuieste printr-un mobil al crimei mult prea … pueril) si Nu dati cu pietre in Julieta (unde, in mod paradoxal, finalul a fost cel care m-a dat pe spate). Read More

Stapanul Castelului – Teodora Matei

Stapanul Castelului - Teodora Matei

Stapanul Castelului este o poveste de dragoste fantastica, un basm modern universal, care imbina mai multe povesti si traditii intr-un amalgam placut, un mix reusit, cum ar zice cei de la Parazitii. O imbinare reusita avem si in ceea ce priveste planurile temporale: desi schimbarea constanta a acestora este in aparenta obositoare, stii in fiecare moment unde te afli, stii in fiecare moment ce e realitate si ce e fictiune.

Povestea este complicata, eu voi vrea in randurile urmatoare sa o simplific cat de mult se poate, fara a da spoilere. In prezent il avem pe Dominic, un paznic proaspat angajat la inchisoarea aflata la marginea urbei. Acesta ajunge sa fie responsabil de sectorul condamnatilor pe viata, unde era inchis si Baronul. Desi fusese sfatuit de colegii mai in varsta sa nu puna la suflet, sa-i priveasca pe puscariasi drept vietasi, Domi incepe sa fie interesat de povestea baronului.

Baronul fusese o persoana importanta, inchisa insa in urma unui incident extrem de dubios: in urma unei petreceri date in castelul sau, invitatii nu au mai fost de gasit, nici vii, nici morti. Baronul a primit inchisoarea pe viata, insa in timpul procesului a refuzat sa se apere. Si-a acceptat senin sentinta. Care este povestea Baronului, ce s-a intamplat cu oaspetii, care este povestea castelului, care sunt cele 2 iubiri ale Baronului si care este deznodamantul partial al cartii ramane sa descoperiti singuri. Cartea are 2 continuari, in mod cert intregul roman este doar o introducere mai lunga. Read More

Clubul crimelor de joi – Richard Osman

Clubul crimelor de joi - Richard Osman

Clubul crimelor de joi este una dintre cele mai nebunesti carti citite de mine in ultima vreme. Interesante, dubioase, originale si nebunesti. Sper ca n-am ratat vreun adjectiv potrivit.

Sa ne intelegem: ideea unui club unde sa se intalneasca oamenii sa vorbeasca despre crime nu e chiar originala. Doar ca aici, in acest club, nu sunt pustani anarhisti care urasc politia, ci niste oameni foarte respectabili. Clubul crimelor de joi este un club de pensionari care, de obicei, discuta crime nerezolvate de acum multi ani. La un moment dat, insa, o crima se petrece chiar sub nasul lor, va las pe voi sa aflati cum, drept urmare ei sunt nevoiti sa ancheteze o crima proaspata. Ancheta lor si a politiei decurge in paralel, ceea ce poate fi deopotriva un avantaj si un dezavantaj. Asa cum deja va dati seama, pensionarii aparent simpatici si inofensivi sunt mai mereu cu un pas inaintea anchetatorilor oficiali. Despre ce crime este vorba (gata, v-am zis ca-s mai multe) si cine se face vinovat de ele ramane sa descoperiti singuri. Read More

Cea care nu mai era – Boileau-Narcejac

Cea care nu mai era - Boileau-Narcejac

Cea care nu mai era este un roman clasic, o carte etalon a literaturii noir franceze. De fapt, nu doar a celei franceze, caci aceasta carte, asa micuta si firava cum o vedeti, a inspirat extrem de multi autori de-a lungul timpului, caci exact ca-n cazul romanului 39 de trepte, am avut impresia ca am mai citit undeva chestia asta, ca ar trebuit sa-mi dau seama, ca as fi putut sa anticipez.

Fernand Ravinel, un agent de vanzari absolut banal, pune la cale, impreuna cu amanta lui, uciderea propriei sotii pentru a pune mana pe asigurarea ei de viata. Cand trupul fara viata al sotiei dispare subit, iar Fernand primeste o scrisoare semnata chiar de aceasta, realitatea si halucinatiile se imbina intr-un mod de-a dreptul patologic. Domnul Ravinel nu mai stie pe cine sa creada, nu mai stie ce sa faca, nu mai stie daca viseaza sau traieste.

Romanul Cea care nu mai era a fost adaptat pe marele ecran de Henri-Georges Clouzot in filmul Les Diaboliques, film care l-a inspirat pe marele Alfred Hitchcock in realizarea capodoperei sale, Psycho. Recunosc ca pe ultimul l-am vazut, insa mai demult, nu si originalul (vorba vine) frantuzesc. De altfel, in ceea ce priveste cinematografia frantuzeasca stau destul de prost. Read More

Demoni (vol 1) – Laura Nureldin

Demoni (vol 1) - Laura Nureldin

Primul volum din seria Demoni nu este nicidecum prima carte scrisa de Laura Nureldin pe care am ocazia s-o citesc. Pana acum, am citit fix 4 carti de-ale autoarei, adica fix 2 serii: Revertis cu a sa continuare V, respectiv Regii Timpului cu a sa continuare Eroare. Eram, deci, familiarizat cu stilul autoarei, stiam la ce sa ma astept.

Drept urmare, Demoni nu este deloc o surpriza, din niciun punct de vedere, asta neinsemnand ca este o carte slaba. Dimpotriva, este o carte care mi-a placut, o lectura placuta, din care ai ce invata (chiar daca, in esenta, este o lectura accesibila tuturor).

Eroina principala este Lisa Whelan, care la implinirea varstei de 16 ani primeste un pandativ, mostenire de familie, care-i asigura legatura cu un demon care o va invata sa-si foloseasca puterile mostenite din familie. Aceasta provenea dintr-o veche familie de vrajitoare, iar demonul ei, Yadiel, nu este nicidecum un demon rau. Dimpotriva, este un demon care o ajuta pe Lisa sa se lupte cu RAUL, sa-l identifice, sa-l simta si sa-l infrunte. Nu va zic de cine era intruchipat RAUL, cum anume il infrunta Lisa si ce presupune acea legatura (uniune) cu demonul sau. Asta va trebui sa descoperiti singuri. Read More

Nu dati cu pietre in Julieta – Tony Mott (Antoneta Gales)

Nu dati cu pietre in Julieta Seria Julieta Tony Mott Antoneta Gales

Nu dati cu pietre in Julieta este incheierea de gala, fastuoasa, a seriei. Daca-n prima carte, Julieta avea un pistol, fusesem total nemultumit de final, de faptul ca fusesem mintit pe parcursul intregii cartii, iar la a doua carte, Un glont pentru Julieta, fusesem nemultumit de mobilul crimei, in loc sa vedem o intreaga increngatura si o gramada de servicii secrete implicate am avut pur si simplu o crima pasionala comisa de un arab indragostit nebuneste de eroina noastra, in cazul acestei carti finalul este (aproape?) perfect. Este, din punctul meu de vedere, mixul perfect intre happy-end (nu trebuie sub nicio forma sa invinga cei buni) si un final demn de thriller. Thriller, nu poveste de dragoste in care iubirea invinge, da?

Nu dati cu pietre in Julieta incepe cu moartea sotiei noului proprietar al clinicii Provita. Principalul suspect este gradinarul de etnie rroma.  Acesta este aparat in instanta, pro-bono, de catre Speranta, o avocata de aceeasi etnie, care pe langa cazurile banoase pe care le avea la marea firma unde lucra, accepta constant si cazuri de genul. Atunci cand suspectul de etnie rroma moare si el in inchisoare, suspiciunile politiei si ale serviciilor de informatii sporesc. In plus, suspectul ii fusese candva pacient si Anei Stancu, chemata din acest motiv de urgenta in tara. Care este intreaga increngatura, cine-s vinovatii pentru cele 2 decese si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. Read More

39 de trepte – John Buchan

39 de trepte - John Buchan

Acum cativa ani, am vazut spectacolul 39 de trepte, spectacol care apartinea de Teatrul Nottara, vazut, insa, la acea vreme, la Bulandra. Chiar daca din spectacolul efectiv nu-mi mai aduceam aminte foarte multe, coincidenta pe care am scris-o la inceputul articolului mi-a ramas in cap: o adaptare dupa 39 de trepte se juca atat la Nottara, cat si la Teatrul Foarte Mic, ambele teatre fiind, in acel moment, in pribegie (sediile lor fiind inchise). Teatrul Foarte Mic, imi amintesc si acum, avea treptele de la intrare numerotate, spectacolul in cauza ajungand sa fie un fel de emblema a lor.

Mai auzisem in 2 randuri de micutul roman 39 de trepte, unul considerat deja clasic, insa nu ma tentase pana acum sa-i dau o sansa: fie il consideram prea vechi, fie pur si simplu uitam de el.

Cand l-am vazut, insa, pe site-ul Editurii Crime Scene Press, intr-un pachet atractiv intitulat Autori Clasici, am zis ca este, cumva, un semn. Din pacate, desi sunt un cititor pasionat de thrillere, celelalte volume clasice nu-mi sunau cunoscute. Read More

Plasare de produse in carti?

Plasare de produse in carti implant de par

Cum va suna notiunea de plasare de produse in carti? Va puteti imagina cum ar suna ea? Va puteti imagina de ce autorii nu apeleaza la aceasta sursa de venit?

Asadar, primul lucru pe care trebuie sa-l fac este sa va explic in ce consta ea. Caci daca spun plasare de produse in carti, peste jumatate din cititori nu vor avea habar la ce ma refer. Pentru a intelege notiunea vreau sa va indemn sa va ganditi la carti ca la niste filme povestite. Vreau sa va ganditi ca exista un povestitor care tine neaparat sa va descrie cu exactitate tot ce se intampla si ce apare intr-un film.

De pilda, in loc de Personajul principal X a luat sticla de apa de pe masa si a baut-o pe toata dintr-o singura suflare vom avea Personajul principal X a luat sticla de apa plata Borsec de pe masa si a baut-o toata dintr-o singura suflare. Vedeti vreo diferenta? Se schimba in mod radical sensul povestii? Va avea ea alt deznodamant? Va fi personajul principal creionat diferit? Va avea de suferit calitatea scriiturii? Read More

Cat de important este designul unui blog?

Designul unui blog de carte vps

Designul unui blog de carte este echivalentul copertii unei carti. Ma rog, al copertii si al felului in care acea carte poate fi citita (marimea fontului, culoarea lui, culoarea fundalului si alte detalii de genul). Cat de mult ne atrage coperta unei carti? Cat de mult judecam o carte dupa aceasta? Dar dupa culoarea ori dimensiunea scrisului? Dar dupa claritatea acestuia?

Designul unui blog ar trebui (sau nu) sa reflecte nisa acestuia? Designul unei carti ar trebui (sau nu) sa reflecte nisa acesteia? Eu am avut cateva luni bune pe acest blog o tema numita notebook, care arata fix ca un caiet. Cam asta trebuia sa sugereze tema: insemnarile de lectura pe care un elev tocilar si le face pe caiet. La fel cum o carte SF va arata diferit de una istorica. In cazul blogurilor, un blog de carte va arata diferit de un blog de tech.

In cazul blogurilor de tech, insa, ne uitam si la alte aspecte atunci cand il judecam. Un blog de tech trebuie sa stea bine din punct de vedere tehnologic. Totodata, atunci cand un angajat al unei firme de hosting discuta cu un blogger de tech, presupune ca discuta cel putin de la egal la egal. Cand discuta cu un blogger de carte ori cu unul de teatru, discutia trebuie sa fie ca de la cunoscator la amator. Read More

%d bloggers like this: