Nu privi inapoi este o carte pe care cel mai bine o inteleg cei care au cu cel putin 15 ani mai mult decat mine. Cei care au trait mai mult in anii 80, macar sa fi fost adolescenti atunci, care inteleg mai bine contextul social si politic de atunci. Pentru unul ca mine este istorie si literatura. Nu simt nimic, nu pot trai intens povestea, nu stiu mentalitatea de fabrica, nu pot empatiza cu niste ingineri, politehnisti, care au aplecari spre literatura, poezie sau filosofie, dar care au facut Politehnica pentru ca era la moda, pentru ca trebuiau sa traiasca, pentru ca trebuiau sa fie in randul lumii.
Nu privi inapoi ne spune povestea unei iubiri neconsumate fizic intre Stefan Munteanu (eroul principal), ajuns in pragul varstei de 30 de ani, si mult mai tanara sa colega, Laura, de 19 ani. In 2023 toate acestea vi se par deopotriva banale si absurde, insa interesanta a romanului este faptul ca a fost scris acum 35 de ani. Deci nu doar ca se desfasoara in perioada comunista, in deceniul intunecat al anilor 80, sfarsitul comunismului (avem la un moment dat un reper temporal: Accidentul de la Cernobil!), dar chiar a fost scris in acea perioada. Iar autorul Tudor Calin Zarojanu A REFUZAT sa-l rescrie cu mintea de acum, preferand publicarea lui exact in forma initiala. Cu mintea de atunci, ca sa zic asa.
Nu privi inapoi pare un fel de ghid de dezvoltare personala: se bazeaza pe principiile atat de folosite de vracii motivationali. “Live your life”, “traieste-ti clipa” si alte asemenea. Autorul chiar spune spre finalul cartii ca daca ti-ai retrai viata cu ceea ce stii acum nu inseamna ca ai face-o mai bine. Ai trai ALTA viata, dar nu inseamna ca ea ar fi mai buna. Dimpotriva chiar. Continue reading
