Romanul 56 de zile de Catherine Ryan Howard mi-a adus aminte de pandemie. Pentru mine, este din start un motiv sa-l consider horror. Sa-l consider a rascoli cea mai oribila perioada traita in aceasta viata: perioada in care gradul meu de libertate a fost la nivelul cel mai jos, fara ca acest lucru sa se fi petrecut din vina mea. Nu facusem nimic, nu dadusem in cap, insa cu toate astea primisem arest la domiciliu.
Romanul 56 de zile mi-a mai adus aminte de ceva: de cat timp e nevoie sa cunosti foarte bine un om? Si ce te faci daca esti nevoit sa te muti alaturi de un om pe care nu-l cunosti fix in perioada pandemiei? Eu chiar m-am bucurat in pandemica sunt singur si chiar m-am gandit la o astfel de situatie: cum o fi pentru cei care abia s-au mutat impreuna? Chiar se asteptau sa stea TOATA ziua impreuna?
In cartea 56 de zile vorbim despre 2 oameni care au secrete, vorbim despre 2 “dubiosi”. Nu va spun ce se intampla, va spun doar ca actiunea romanului se desfasoara pe parcursul a … (surpriza!) 56 de zile, iar nararea nu este liniara: se alterneaza de la prezent la acum 36 de zile, acum 56 de zile, acum … Acest slalom temporal este usor obositor, dar este farmecul cartii. O poveste spusa liniar e mai usor de citit, de urmarit, dar nu intotdeauna iti doresti lecturi usoare, nu-i asa? Ideea unui thriller este sa-ti puna un pic mintea la contributie. Continue reading



















