Alter ego – Ana Manescu

Alter ego este o carte pe care, recunosc, n-as fi citit-o in mod normal. Nu este deloc genul meu de carte, nu mai sunt de ceva timp la varsta la care sa apreciez asemenea carti. Ma rog, e un alt mod de a spune ca am imbatranit.

Alter ego este a doua carte scrisa de Ana Manescu pe care o citesc si recunosc ca am citit-o pentru ea, pentru a o descoperi pe autoare. Prima a fost Sinuciderea Ielelor, o carte de proza scurta care mi-a atras atentia. Mi-a atras atentia asupra autoarei, asupra scriiturii. O carte care, iarasi atipic, mi-a placut desi genul nu este nici acela familiar mie.

Alter ego este tipul de carte care m-a facut sa ma simt ca si cum as trage cu ochiul pe gaura cheii si as trage cu urechea la ce fac vecinii. Teoretic, as zice ca e o carte in care autoarea se expune, se arata, se dezbraca in sens literar, metaforic. Pratic, insa, fara sa am informatii suplimentare, nu stiu cat la suta din Ana Manescu este prezenta in carte. Nu stiu nimic despre Sonnja, nimic mai mult decat am citit in paginile cartii. Este oare de ajuns?

Alter ego este o carte pe care am citit-o greu, fara sa vad acest lucru nici ca lucru negativ, dar nici ca o calitate a ei. Eu sunt obisnuit cu cartile dinamice, in care personajele sunt descrise de fapte. Aici avem sentimentele autoarei, sentimente care se parcurg greu. Am reusit contra-performanta sa citesc o carte de 200 de pagini, format mic, in vreo 4 zile. Nu ca zilele acestea ar fi fost usoare, dar tot e mult. Si incerc sa-mi dau seama daca a meritat. Ca experienta de viata si avand in vedere faptul ca vreau sa mai citesc carti scrise de Ana Manescu, da. Ca bagaj de cunostinte acumulat in urma lecturii, as zice mai degraba nu. Dar oare tot timpul citim pentru a invata ceva?

Alter ego e o carte care m-a dus cu gandul la adolescenta. Oare cum as fi vazut-o acum 10 ani? Dar acum 15 ani? Oare cat de actuala mai este acea adolescenta? Dar adolescenta mea? Societatea se schimba repede si acum 10 ani inseamna enorm. E intreaga era. O eternitate.

Alter ego este o carte pentru adolescenti, pentru parintii de adolescenti, pentru cei care vor sa-si retraiasca adolescenta. Daca mie mi-a placut scriitura, dar nu m-am regasit in personaj, daca mi-a placut CUM a fost scrisa, dar nu m-am transportat in acea perioada a vietii mele, ce inseamna? Sunt prea batran? Ori poate nu apreciez cum trebuie adolescenta? Ori, cine stie, poate nu m-am maturizat inca si gandesc tot ca un adolescent (intarziat). Oare as inteleg-o mai bine peste 10 ani?

Alter ego este o carte aparuta la Editura Herg Benet. Poate fi comandata atat de pe site-ul editurii, cat si de pe Elefant, Libris ori Cartepedia. Dar cel mai bine poate fi facuta cadou. Credeti-ma, daca va cunoasteti prietenii, puteti sa nimeriti direct in plex pe cineva cu aceasta carte. Este tipul de carte pe care as vrea s-o am in multe exemplare prin casa pentru a o imparti in stanga si-n dreapta. Vorbesc la modul cel mai serios 🙂

ps: Nu, nu regret ca am citit Alter ego. Dar nu e nimic gresit in a regreta. Faptul ca o carte nu te reprezinta si/sau nu e pentru tine nu o face nicidecum o carte proasta.