Desi citesc foarte multe carti in format tiparit, clasice, nu am inteles niciodata de ce ar conta coperta. Nu m-a interesat nici macar daca editia e cartonata ori este editie de buzunar. Am acelasi autor, aceeasi colectie, in formate diferite. Si nu ma deranjeaza deloc-deloc. Insa nu despre cei care vor sa aiba o biblioteca exemplara, frumos aranjata, vreau sa va vorbesc, ci despre cei care se asorteaza ei insisi cu coperta cartii. Ei si vestimentatia lor. Care considera ca exista carti care ti se potrivesc, intai si intai FIZIC. Nu radeti. Stati sa va exemplific. Continue reading
Category: Christina Dalcher
Vox Tacerea poate fi asurzitoare este o distopie ce se aseamana mult cu Povestea Slujitoarei. Tot o societate condusa de fanatici religiosi, tot femeile sunt cele oprimate, aici avand insa si o latura medicala. Neurologica. In plus, punctul cheie, asupra caruia nu se insista ATAT de mult pe cat mi-as fi dorit, sunt bratarile de la mainile femeilor, bratari care le contorizeaza acestora cuvintele. Da, ati citit bine: femeile nu pot spune mai mult de 100 de cuvinte pe zi. Daca pronunta mai multe primesc socuri electrice. Iar aceste socuri devin din ce in ce mai puternice cu cat depasesti limita.
V-ati imagina o zi in care nu puteti pronunta mai mult de 100 de cuvinte? V-ati gandit vreodata cum ar fi viata voastra daca ar trebui sa va limitati numarul de cuvinte pe care-l spuneti? Nu timpul pe care-l alocati vorbitului, ci efectiv numarul de cuvinte. Ca sa fac o gluma, unele persoane ar avea nevoie de o limitare, vorbesc prea mult si parca nu se mai opresc. Unii zic ca si eu as fi in aceeasi situatie, dar nu credeti haterii. Norocul femeilor din carte, daca se poate spune asa, era ca nu trebuiau sa numere ele cuvintele. MARE NOROC! Continue reading