Category: Suzanne Collins

Rasaritul in ziua extragerii Suzanne Collins

Rasaritul in ziua extragerii (seria Jocurile Foamei) – Suzanne Collins

18 Jan 2026 / Emil Calinescu / 0 Comments

Rasaritul in ziua extragerii este a V-a carte din Seria Jocurile Foamei. Pe langa cele 3 carti “clasice”, originalele, au aparut apoi 2 prequeluri, care sunt de fapt “origin story” pentru 2 dintre personaje: Balada serpilor si a pasarilor cantatoare este povestea presedintelui Snow, in timp ce acest volum, Rasaritul in ziua extragerii, este povestea lui Haymich Abernathy. Este un prequel ce are loc inainte de aventurile din primele 3 volume, dar dupa precedentul prequel: este, deci, un prequel al seriei originale, insa in acelasi timp un sequel al Baladei serpilor. Totul are loc in preajma celui de-al doilea jubileu al pacificarii, adica inainte de editia cu numarul 50 a Jocurilor Foamei.

Acum voi incepe cu sfarsitul si voi spune ca aceasta carte este cea care m-a plictisit cel mai mult. Finalul reuseste cumva s-o salveze, dar nu foarte mult. Se dovedeste a fi, per total, complet inutila, chiar daca intr-un fel ne schimba perspectiva legata de personaj. Cartea are fix 3 probleme: Continue reading

Balada serpilor si a pasarilor cantatoare (prequel Jocurile Foamei) – Suzanne Collins

25 Dec 2020 / Emil Calinescu / 1 Comment

Balada serpilor si a pasarilor cantatoare este un prequel mult mai bun decat seria originala. Asa trebuie sa incep, urmand ca pe parcursul intregului articol sa-mi justific opinia.

Incep, de fapt, prin a explica termenul initial, “mult mai bun”. Initial, seria Hunger Games era printre preferatele mele. E drept, inca de pe atunci am spus ca filmele sunt mai bune, unul dintre motive fiind ca multe chestii, sunete, cantece, dar si imagini, rochia in flacari, sunt mai de impact in film decat atunci cand sunt povestite. In plus, povestirea la persoana intai imi displace, iar in acest caz consider ca trage in jos intreaga serie. Continue reading

Jocurile foamei (Hunger Games) – Suzanne Collins

16 Dec 2020 / Emil Calinescu / 1 Comment

Jocurile foamei (Hunger Games) este (sau era?) una dintre seriile mele preferate, atat in ceea ce priveste cartile, cat si-n ceea ce priveste filmele. Partea si mai interesanta este ca Jocurile foamei era, intr-un fel, si seria mea reprezentativa. Desi mi-a placut si Harry Potter, desi-mi place si Narnia, alea parca nu-s pe aceeasi lungime de unda cu mine. Imi plac, le apreciez, dar parca nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Din multe motive, parca nu-s genul meu.

Jocurile foamei are de toate: are suspans cat cuprinde (ceea ce apreciez eu foarte mult la o poveste), are personaje misto conturate (cu Katniss in frunte), are multe referinte politice, are scene de actiune si are crime (o carte in care nu moare nimeni este cel mult plictisitoare) si, fara sa-mi doresc neaparat asta, are si ceva doza de romantism (un triunghi amoros extrem de dubios). Si, ca bonus, fiind si cinefil inrait, Jocurile foamei avea marea calitate de a fi fost excelent ecranizata (sunt serii de carti bune unde filmele au dat-o-n bara). Toate motivele sa-mi placa. Continue reading