Este extrem de greu sa scrii despre Ziua in care ai murit. Aproape imposibil. In aparenta, nu se schimba foarte multe fata de prima parte a seriei, Blocata intre cadavre, este aceeasi atmosfera, sunt aceleasi personaje, problemele sunt aceleasi, insa totul se intampla, exact cum ziceam, doar in aparenta.
Bia, Lupoaica, este acum in inchisoare pentru ca si-a ucis mama, insa este omniprezenta in mintea fratelui ei mai mic, Alex. Este peste tot, si cand el e treaz, si cand el doarme, si cand e beat, si cand e cu prietena lui, si cand este cu o amica, si cand este la sala de sport. Toate tipele din viata lui par a se metamorfoza brusc in Bia.
Alex se duce la psihiatru, desi nu tot timpul, nu atat de des cat ar trebui, se duce la sala de sport, insa nimic nu pare a-l ajuta. Nici macar vizita la inchisoare, de unde Bia urmeaza sa iasa cat de curand.
Peste toate vine pandemia care da vietile tuturor peste cap. Care accentueaza problemele psihice ale oamenilor pentru ca, intai si intai, acestia au timp mai mult sa stea cu ei insisi si sa se gandeasca la ele.
Ziua in care ai murit este o carte povestita la persoana intai, de aceasta data de catre Alex, nu de catre Bia. Stilul pare a fi acelasi, pare a fi tot Bia, dar care vorbeste cu gura lui Alex. Ca limbaj intai si intai. Nu-mi dau seama daca aceasta a fost intentia autoarei, sa arate cat de asemanatori sunt cei 2 frati, ori daca pur si simplu asa a iesit. Stiti voi, tinerii autori au problema aceasta, caci oricate personaje ar vorbi in povestile lor, limbajul este mai mult sau mai putin acelasi: al autorului. Vreau sa cred ca e prima varianta. Continue reading