Este extrem de greu sa scrii despre Ziua in care ai murit. Aproape imposibil. In aparenta, nu se schimba foarte multe fata de prima parte a seriei, Blocata intre cadavre, este aceeasi atmosfera, sunt aceleasi personaje, problemele sunt aceleasi, insa totul se intampla, exact cum ziceam, doar in aparenta.
Bia, Lupoaica, este acum in inchisoare pentru ca si-a ucis mama, insa este omniprezenta in mintea fratelui ei mai mic, Alex. Este peste tot, si cand el e treaz, si cand el doarme, si cand e beat, si cand e cu prietena lui, si cand este cu o amica, si cand este la sala de sport. Toate tipele din viata lui par a se metamorfoza brusc in Bia.
Alex se duce la psihiatru, desi nu tot timpul, nu atat de des cat ar trebui, se duce la sala de sport, insa nimic nu pare a-l ajuta. Nici macar vizita la inchisoare, de unde Bia urmeaza sa iasa cat de curand.
Peste toate vine pandemia care da vietile tuturor peste cap. Care accentueaza problemele psihice ale oamenilor pentru ca, intai si intai, acestia au timp mai mult sa stea cu ei insisi si sa se gandeasca la ele.
Ziua in care ai murit este o carte povestita la persoana intai, de aceasta data de catre Alex, nu de catre Bia. Stilul pare a fi acelasi, pare a fi tot Bia, dar care vorbeste cu gura lui Alex. Ca limbaj intai si intai. Nu-mi dau seama daca aceasta a fost intentia autoarei, sa arate cat de asemanatori sunt cei 2 frati, ori daca pur si simplu asa a iesit. Stiti voi, tinerii autori au problema aceasta, caci oricate personaje ar vorbi in povestile lor, limbajul este mai mult sau mai putin acelasi: al autorului. Vreau sa cred ca e prima varianta.
Pentru ca cele 2 personaje sunt importante, fundamentale pentru intelegerea firului narativ, consider ca trebuie MUSAI sa cititi in prealabil prima parte, Blocata intre cadavre. Fara acea carte nu veti intelege mare lucru.
Personal, am citit prima carte in octombrie 2022. Au trecut cateva luni (si multe alte carti citite), deci nu-mi aduceam aminte chiar totul. Insa pe masura ce citeam, imi tot aminteam prima carte. Personajul, Lupoaica, nu poate fi uitat. E drept, multe detalii, mai ales daca nu am fost foarte atent la ele, le-am uitat ori poate le-am omis. Cumva, cel mai bine ar fi sa cititi aceste carti la rand. Sa va rezervati un weekend in care sa le dati gata pe ambele.
Acum, trebuie sa va fac o dezvaluire. Din punctul unora de vedere, imi voi da cu firma-n cap. Insa adevarul este ca … nu am empatizat cu niciun personaj. Nimeni din acea familie nu era normal, nimeni nu merita compasiunea mea. Evident, nu toti gandesc ca mine, multi probabil vor fi inspaimantati ori poate intristati, deprimati, in timpul ori dupa lectura acestei carti. Eu am citit-o mult mai rece, mult mai lipsit de sentimente. Mai ales ca, v-am mai zis asta, creierul meu a receptat-o drept fictiune, deci s-a setat din start sa nu se ataseze de personaje pentru ca NU SUNT REALE.
Desi per total mi-a placut povestea, vreau sa va povestesc un pic si de dezamagirea mea. Am o mare dezamagire si ea este legata de … pandemie. Incepuse bine, naratorul Alex ne dezvaluie opiniile sale legate de masca (pe el il avantaja, considera ca-i ascunde sentimentele si mai ales lacrimile), ne spune de vreo 2 ori ca si-a uitat declaratia acasa (deci era inca stare de urgenta), ne arata cum o afacere s-a inchis si … cam atat. Multe dintre lucrurile care se petreceau pareau fake tocmai pentru ca nu era clar daca se petreceau sau nu in pandemie, nu-mi era clar daca erau posibile sau nu (era pandemie, se cerea declaratie, dar ei se duceau sa bea intr-o carciuma…).
Si, pentru ca eu nu am fost deloc, dar deloc de acord cu restrctiile, am fost foarte atent la aceste aspecte. Chiar m-am gandit, pe toata perioada pandemiei, cu ce vom ramane. Din punctul meu de vedere, operele literare, fie ele si de fictiune, aveau sansa aceasta, de a se situa foarte bine, concret, in timp, incluzand perioada pandemiei.
M-as bucura sa apara multe povesti care se petrec in pandemie, povesti pe care sa le citeasca urmasii nostri, sa judece pandemia si din perspectiva aceasta. Din pacate, aceasta carte cu greu ar putea fi inclusa intr-un ipotetic astfel de studiu.
Ceea ce sincer e pacat. Vazusem un potential in directia asta la inceputul cartii. Care a ramas la stadiul de potential.
Nu pot sa neg calitatile romanului Ziua in care ai murit, pasionatii de psihologie si psihiatrie au ce invata din carte, insa pe mine m-a dezamagit fix unde imi doream sa puncteze cel mai bine. Ceea ce nu inseamna ca este o carte rea. Multora o sa le placa si nici n-o sa bage de seama defectele semnalate de mine.
Ziua in care ai murit este o carte introspectiva, mult mai putin dinamica decat prima, dar unii o vor aprecia fix din acest motiv. Recunosc, sunt cateva lucruri pe care nu le-am inteles, dar am dat vina pe lipsa mea de empatie. Poate altii, care au empatizat mai mult cu personajele, au fost mai atenti si au inteles mai multe din aceasta carte. Simplul fapt ca am intarziat vreo 3 saptamani acest articol este o dovada ca aceasta carte nu m-a dat pe spate.
Ziua in care ai murit este per total o carte decenta. Precedenta este o carte buna spre foarte buna. Inca nu stiu daca trebuie judecate separat sau daca ar trebui sa judecam seria per total. In a doua situatie, pot spune ca seria este una decenta spre buna. Unii vor fi dezamagiti de serie, altii vor fi incantati. Eu sunt cumva la mijloc.
Ziua in care ai murit a aparut la Editura SIONO, putand fi comandata si de pe Libris, Carturesti sau eMAG.
Leave a Reply