Category: Dmitri Gluhovski

Metro 2033 are la baza o poveste relativ banala: dupa un razboi nuclear distrugator ultimii oameni care au supravietuit s-au refugiat in metroul din Moscova. Pana aici nimic spectaculos, as putea spune ca e ceva chiar banal.

Dar fix prin banalitate m-a atras aceasta carte: de la o premisa aparent banala si nu foarte originala autorul Dmitri Gluhovski reuseste sa faca o poveste extraordinara, ingramadind in 600 de pagini chestii extrem de profunde. Avem politica (nazisti, comunisti, che guevaristi, militari), avem religie (Iehovisti si sectanti canibali dubiosi), avem filosofie, avem elemente de geopolitica (notiuni gen Stat tampon explicate pe intelesul tuturor; ori ideea de neutralitate explicata si mai simplist; ganditi-va ca o statie de metrou este un stat: spre deosebire de statele actuale, o statie de metrou are doar granita terestra si poate fi vizitat doar dintr-una ori din 2 parti, cu toate lucruile care decurg de aici), avem psihologie (cartea patrunde atat de adanc in psihicul uman incat nici nu iti dai seama cat de mult i-ai permis sa patrunda), avem notiuni elementare de drept (ce ai voie si ce nu ai voie sa faci atunci cand efectiv nu ai legi scrise).

Partea dubioasa, ma rog, prima dintre ele, este data de contextul in care am citit cartea. Cartea a aparut la noi in 2016, cand nici nu se punea problema unei pandemii. Imaginati-va cu ce inima am citit eu toate acele grozavii. Nu stiu cate distopii ati citit voi de cand a venit molima, eu, insa, ma gandesc cu groaza. Nu-mi dau seama daca politicienii (de la noi si de peste tot) se inspira din distopii, considerandu-i geniali si clarvazatori pe autorii acestora, ori daca nu cumva distopiile sunt din start gandite sa pregateasca terenul. Ziceti sa nu cred in teorii conspirationiste, dar uneori realitatea te indeamna sa crezi si acele teorii. Adica, din punctul meu de vedere, in acest moment cele mai fantasmagorice teorii sunt cele oficiale. Teoriile conspirationiste sunt pistol cu apa (infectata sau nu). Continue reading