Devotamentul suspectului X ne spune povestea infruntarii dintre 2 minti geniali: Sherlock vs Sherlock.

Primul Sherlock este un profesor de matematica de liceu, care hotaraste sa-si salveze vecina de la inchisoare. Aceasta isi crestea singura fiica adolescenta in apartamentul de alaturi. La un moment dat, ea primeste vizita fostului sot, care intr-un final sfarseste mort. Profesorul de matematica incearca sa o linisteasca pe femeie, spunandu-i ca se va ocupa de tot. Nu va spun planul sau, unul genial, foarte minutios construit, va trebui sa-l descoperiti singuri.

Celalalt Sherlock este un profesor universitar de fizica, fost coleg al profesorului de matematica. Profesorul de fizica ajuta deseori politia in anchetele sale. Insa o ajuta in felul sau, ancheta in felul sau. Cum anume ajuta profesorul de fizica ancheta in curs si cum se termina totul ramane sa descoperiti voi.

Desi aparent povestea este fara miza, cititorul stiind din start cine este criminalul, suspansul este la cote ridicate. Romanul Devotamentul suspectului X are in el ceva, o magie as putea spune, care pe mine m-a facut sa-mi sacrific o noapte intreaga sa-l termin. Nu am scris nimic altceva, am ignorat aproape tot ce mai aveam de facut, m-am si culcat dupa ora 3, aproape la 4AM pentru a-l termina.

Problema mea cu aceasta carte deriva din marea sa calitate: cu cat acei oameni sunt mai geniali, cu atat scade realismul povestii. Comparatia mea cu Sherlock trebuie tinuta minte: voi cand cititi o poveste cu celebrul Sherlock (ori vedeti un film), va ganditi ca Sherlock exista in realitate? O poveste nerealista nu este neaparat una fantasy. Personajul nu trebuie sa aiba abilitati supranaturale pentru a nu fi realist, credibil. Un personaj mult prea genial, care-si da seama de lucruri fara sa faca aproape nimic, este tot un personaj nerealist. Iar atunci cand sunt 2 geniali in aceeasi poveste, lucrurile sunt realmente in domeniul fantasticului.

Da, ca poveste care sa-ti tina mintea treaza este foarte buna. Te tine in priza, te surprinde, te face sa te minunezi de genialitatea mintii umane (chiar daca, obiectiv vorbind, sansele sa intalnesti un astfel de om in viata reala sunt aproape 0), te surprinde din nou pe final, toate asta petrecandu-se fara sa-ti dai seama cand a trecut timpul. O poveste alerta, lipsita de momente moarte, cu personaje bine conturate, care toate par a face un singur lucru: scot in evidenta genialitatea celor 2 Sherlock.

Apropo de persoanaje: ele au nume japoneze, pe cei 2 Sherlock nu-i cheama Sherlock, insa mie mi-e greu, aproape imposibil, sa retin numele japoneze. Ii inteleg un pic pe americanii care vor remake-uri pentru orice film bun asiatic. Ma rog, nu-s neaparat fanul remake-urilor, dar ii inteleg.

Pentru mine Devotamentul suspectului X este o iesire din zona de confort. Este ceva diferit fata de ce citesc eu in mod curent, preferatele mele raman thrillerele nordice, dar este ceva ce am savurat, este o doza de magie de care parca aveam nevoie. Nu este ceva realist, sau nu am simtit ca ar fi, dar este ceva ce nu dezamageste pe nimeni.

Devotamentul suspectului X este prima carte de-a autorului japonez Keigo Higashino pe care am citit-o. Daca imi va mai pica prin mana, voi mai citi si altele.

Devotamentul suspectului X este o carte inteligenta, excelent scrisa, cu personaje mult prea geniale pentru a fi reale. Cum zice celebra reclama: too good to be light. Aici s-ar transforma in too smart to be real.

Devotamentul suspectului X a aparut in limba romana la Editura Paladin (membra a Grupului Editorial Art), ea putand fi comandata si de pe Libris, Cartepedia, Carturesti, Libraria Delfin, Librarie.net ori eMAG.

Articolul despre romanul Devotamentul suspectului X face parte dintr-un nou blog tour by Crime Club. Pana in momentul scrierii acestui articol, impresii despre carte mai gasiti pe urmatoarele site-uri si bloguri: When the rain falls; Literatura pe tocuri; Ciobanul de azi; Anca si cartile; Biblioteca lui Liviu; Cartile mele si alti demoni.