Cum v-ar suna un jurnal de nunti, unul personal, in care sa notati tot ce vi se pare interesant, special, diferit, la o nunta? Puteti nota live, in timpul evenimentului, insa puteti nota atat inainte (pregatiri, asteptari, impresii), cat si dupa.
Evident, acest jurnal de nunti poate fi personal, o agenda personala la care sa nu aiba nimeni acces, dar si public, un blog. Mi s-ar parea interesant, relevant, din mai multe motive. Voi incerca sa le expun mai jos:
Un jurnal de nunti este util pentru oamenii care scriu rar spre deloc!
Voi ati observat ca unii oameni nu mai stiu efectiv sa scrie? Nu ma refer la aspectul scrisului, caci aici nu m-am putut lauda niciodata cu un scris frumos. Dimpotriva. Scrisul meu a fost intotdeauna urat, greu de descifrat, din acest motiv scrisul virtual, electronic, a fost o binecuvantare. Eu doream sa ma exprim, imi placea asta, dar fie imi obosea mana, fie imi dadeam seama ca acele cuvinte vor fi greu de descifrat.
Vorbesc serios: eu incurajez oamenii sa tina un jurnal personal. Un jurnal de nunti este o idee buna, un pretext as zice, insa este clar ca multi nu se vor opri doar la nunti. Asa cum eu am inceput bloggingul din joaca si acum am ajuns sa traiesc din el.
Personal, consider ca daca oamenii ar scrie mai mult ar si aprecia mai mult cuvintele. Vorbele.
Momentan, singurele amintiri de la evenimente, nunti, botezuri ori cine stie ce petreceri sunt cele vizuale si auditive: fotografii si inregistrari. Insa o fotografie se transforma, o vei interpreta altfel dupa 1 an, dupa 5 ani, dupa 10 ani. Cuvintele insa raman. Dar e greu sa SCRII, e greu sa compui.
Si, in plus, FOTOGRAFIILE sunt NEUTRE, nu sunt impresii. Printr-o fotografie nu vei putea spune ca NU ti-a placut o nunta. In cuvinte vei putea spune asta.
Un jurnal de nunti iti va arata cat de asemanatoare sunt nuntile intre ele!
Obiceiurile si traditiile reprezinta 90% dintr-o nunta: atat gesturile, actiunile mirilor, nasilor si ale restului nuntasilor, cat si celelalte elemente. Inclusiv meniul este traditional, putine nunti reusind sa sparga tiparul. Chiar si atunci, vorbim despre traditii. De pilda, am fost la o nunta in Ardeal unde nu au fost sarmale in meniu. Nu a fost o alegere creativa ori nonconformista a mirilor, ci pur si simplu in acea zona sarmalele se dau doar la parastase. In locul lor am avut ciorba in meniu (si tare m-am bucurat de acest lucru).
Daca cineva va tine un jurnal de nunti, isi va putea da seama inclusiv la ce ora a fost dansul mirilor, la ce ora s-a servit primul fel si la ce ora s-a dat tortul. Ar fi amuzant sa se observe coincidentele. Eu n-am stat niciodata sa calculez, sa analizez, dar mi s-ar parea interesant.
Un jurnal de nunti iti va scoate, insa, in evidenta diferentele majore!
Exista o tona de asemanari, 90% dintr-o nunta, dupa cum ziceam, dar mai este un 10% care-i diferit, care face ca nunta aia sa fie diferita. E drept, unele nunti isi propun sa fie diferite, sa fie creative, drept urmare ajung sa fie doar 50-60% asemanatoare cu altele, in timp ce altele isi propun din start conformismul suprem, nedorind sa “supere”. Drept urmare, vor fi nu 90%, ci 95-96% asemanatoare. Restul, de 4-5%, reprezinta oamenii. Desi, fie vorba-ntre noi, cand ai o gasca de prieteni, mersul la nunti devine repetitiv si din aceasta perspectiva, caci te duci alaturi de aceleasi persoane.
Una dintre diferentele fundamentale dintre nunti: muzica. V-am zis deja ca prefer muzica live la nunta, mi se pare ca o nunta cu DJ este ceva fake.
V-am zis, de asemenea, cum vad eu o nunta ca-n filme. Nu vreau sa ma repet.
Aici vreau sa va arat doar cum vad eu o nunta diferita, una care ar figura la loc de cinste intr-un jurnal de nunti. Asadar, cei 5 pasi esentiali:
- Cauti un band de nunta nu foarte scump, dar cat de cat celebru. Special Guest Orchestra, cu Tibi Albu la microfon (fost castigator al concursului Vocea Romaniei), mi se pare o alegere excelenta. In cazul in care nu stiti, publicul TV este format din ce in ce mai mult din batrani, asa ca sunt sanse bune ca Tibi Albu sa fie cunoscut inclusiv de rudele mai in varsta. Ceea ce este perfect, din punctul meu de vedere.
- Rogi aceasta trupa de la nunta ta sa pregateasca un orar exact de nunti: sa inceapa candva in anii 80, sa ajunga in prezent, sa se intoarca in anii 90, apoi sa ajunga pe la inceputul anilor 2000. Un periplu geografic, din Italia in Serbia, din Serbia in Spania, din Spania in SUA si din SUA in Franta mi se pare iarasi o idee misto. Creativa. Insa periplul acesta trebuie spus la microfon, subliniat. Nuntasii trebuie sa STIE ca sunt plimbati, sa simta acest lucru.
- Periplul acesta ar putea, ar trebui, sa aiba legatura si cu felurile de mancare. Nu poti servi sarmale si sa auzi muzica italiana din anii 80. Suna dubios. Insa inova, macar putin: de pilda, la aperitive ai putea pune mai multe sortimente de branzeturi frantuzesti, platou de aperitive care merge perfect cu ceva muzica frantuzeasca. Pot fi gandite mai multe astfel de combinatii.
- Rogi formatia in cauza sa NU cante anumite melodii mult prea cliseice, prea clasice. Nu zic ca nu merge o sarba, insa Dansul Pinguinului chiar mi se pare un obicei indoielnic. As putea sa-i zic altfel, dar prefer sa nu.
- Stiu ca trebuia sa incep cu asta, dar si locatia trebuie aleasa cu grija. Stiu ca este vorba de bani, ca nu toata lumea-si permite restaurante macar langa un lac, daca nu la mare, insa vazand preturile meniurilor stau si ma intreb de ce ai alege un restaurant de cartier, pur si simplu de cartier, atat timp cat la un pret asemanator ai putea sa-ti faci nunta intr-un restaurant cu o priveliste mult mai buna? Unele nunti sunt condamnate sa fie cliseice din cauza locatiei in care au ele loc. Vorbesc serios.
De ce nu tin eu un astfel de jurnal de nunti? Ce ma impiedica sa fac asta? Pai (tot) 5 lucruri (si cu asta inchei):
- Nu merg prea des la nunti. Imi propun sa nu merg deloc, dar unii prieteni sunt mult prea insistenti. Santajisti de-a dreptul.
- Eu nu as putea tine un astfel de jurnal PRIVAT, iar daca l-as tine public m-ar injura si renega multi prieteni. Oricum, cativa ar putea sa se supere dupa ce vor lectura acest articol.
- Nu sunt chiar “publicul tinta”, eu as scrie un jurnal de nunti din perspectiva unuia care le uraste. Eu ma astept sa tina asa ceva cineva care chiar le apreciaza, care chiar se duce la nunti ca sa se distreze.
- Acum este destul de tarziu. Un astfel de jurnal de nunti ar trebui tinut de pe la 14 ani. De la 35 incolo ar insemna ca am ratat nuntile esentiale, nuntile prietenilor foarte apropiati (momentan, dintre cei apropiati, fie sunt deja casatoriti, fie nu au de gand s-o faca).
- Nu in ultimul rand, eu nu am nevoie sa scriu (apropo de primul argument, de la inceputul articolului). Eu deja fac asta, deja traiesc din asta. Nu mi-ar aduce niciun beneficiu un astfel de jurnal de nunti.
Voua, insa, da. Pe voi chiar va sfatuiesc sa tineti un jurnal de nunti. Iar daca imi veti asculta si al doilea sfat si veti chema formatia Special Guest Orchestra, chiar astept impresii. Din inregistrari suna foarte bine, insa chiar as fi curios sa aud impresii ale celor care au luat parte la un eveniment unde ei au facut atmosfera. O chestie asemanatoare clipului de mai sus.
Ah, da, era sa uit: tine cineva un astfel de jurnal de nunti? Serios: poate chiar ideea mea nu e noua si e deja aplicata.
ps: Un jurnal de nunti ar trebui sa includa si impresii despre petrecerea burlacilor, despre ce ai auzit ca s-a petrecut la petrecerea burlacitelor, despre furatul miresei si despre alte chestii aparent “conexe” evenimentului. Si, evident, dupa 1-2-3 luni, despre calitatea pozelor si a filmarilor oficiale. Caci vad din ce in ce mai des plangeri in aceasta privinta.
Interesant, Faina trupa SGO