Supravietuitorii este prima carte scrisa de autoarea Jane Harper pe care am citit-o. Scriitoarea este una britanico-australiana, actiunea romanului amintit anterior desfasurandu-se in Australia.

Desi ar fi trebuit sa fac aceasta remarca la final, o fac acum: dupa ce am citit aceasta carte si am urmarit si reactiile celorlalti, mi-am dat seama cat de putin ma impresioneaza pe mine povestile in care este vorba de natura si de comuniunea omului cu natura. Ceea ce altora li se pare interesant, fascinant, mie mi se pare plictisitor. Prea multa descriere, prea multa vorbarie inutila. Prea putina actiune. Prea statica actiunea.

In povestea Supravietuitorii avem mai multe familii, in prim-plan situandu-se familia lui Kieran Ellott. Din cauza unei greseli facute in copilarie, acesta traia cu povara pierderii fratelui sau mai mare. Din pacate, atunci cand si-a pierdut viata fratele lui Kieran, Finn, si-a mai pierdut viata si altcineva. Deci nu doar familia Elliott era cea indurerata.

Atunci cand in mare este gasit un alt cadavru, ancheta ajunge si la evenimentele din trecut. Secretele incep sa iasa treptat la iveala (prea lent, dupa gusturile mele). Vedeti voi al cui este noul cadavru si ce secrete ies la iveala.

Eu simt nevoia sa mai fac fix 5 precizari importante, sa semnalez 5 lucruri importante, esentiale:

  1. Supravietuitorii mi-a adus aminte de … diavolul tasmanian. Nu-l veti intalni in carte, insa zona de desfasurare a actiunii m-a dus cu gandul acolo. Nu mai stiu desenul animat vazut cand eram mic, dar mi-a marcat copilaria. Nu stiam mare lucru despre aceste animale, stiam ca sunt reale, asa ca mult timp mi-am imaginat ca daca voi face ceva gresit in viata, voi ajunge pe insula unde as putea fi mancat de diavolul tasmanian. Pe bune ca la inceput chiar credeam ca va fi si el implicat pe acolo, ca s-ar putea face vinovat de crima ori de crime.
  2. Supravietuitorii mi-a adus aminte despre cat de greu este sa traiesti cu constiinta incarcata. Atunci cand are loc un accident, supravietuitorul este de fapt ghinionistul, caci el va fi nevoit sa traiasca cu povara toata viata. Mult timp nu am crezut asta, cand mi se vorbea, prin liceu ori prin facultate despre asta, nu credeam. Ziceam ca-s povesti. Nu constientizam ideea de CONSTIINTA, asa cum o fac acum.
  3. Supravietuitorii nu este thriller in adevaratul sens al cuvantului, lucru care pe mine m-a dezamagit. Mi-as fi dorit mai mult suspans, o poveste mai dinamica, poate sa ma tem mai mult. Daca as fi fost in acele zone, pe acea insula, poate as fi savurat povestea. Asa cum savurez povestile petrecute in Barcelona ori in Paris, orase pe care le-am vizitat. Ori orase din Romania in care am fost si pe care le stiu bine. Grosimea romanului este determinata de acest ritm foarte lent al actiunii. Altfel spus, o poveste de maximum 300 de pagini a fost spusa in 448 pagini. Daca erau jumate povestea ar fi fost excelenta.
  4. Supravietuitorii nu are nici macar un personaj memorabil. Toate personajele sunt uitabile, citesti azi si maine ai uitat de aproape toate. Da, avem partea cu constiinta, chestie care te pune pe ganduri, te face sa-ti pui intrebari, insa chiar daca tii minte partea asta, personajele sunt uitabile. Nu sunt enervante, nu sunt detestabile, sunt pur si simplu prea sterse. Slabe. Natura, oceanul, mareea, pesterile – toate acestea sunt personaje mult mai puternice. Nu imi dau seama daca totul e intentionat ori daca pur si simplu este vorba despre o scriitura slaba. Sau poate nu m-a prins pe mine.
  5. Supravietuitorii are un titlu cu dublu sens: este si un grup de statui, dar vorbim si despre oamenii care au supravietuit unei mari furtuni.  Aceasta bivalenta a titlului mi-a placut.

Supravietuitorii de Jane Harper este o carte decenta. M-a dezamagit in multe privinte, insa am citit carti mult mai proaste. In plus, faptul ca multora le-a placut ma face sa cred ca multi cititori de-ai mei o vor aprecia.

Supravietuitorii de Jane Harper a aparut in limba romana la Editura Trei, putand fi comandata si de pe Libris, Carturesti,  Cartepedia, Libraria Delin, CLB ori eMAG.