Gri dupa intuneric a fost a doua carte scrisa de Noelle W. Ihli pe care am avut placerea sa o citesc. Prima dintre ele, Intreaba de Andrea, m-a intrigat: este un thriller altfel, diferit de ce citisem pana atunci. Asadar, existau premise pentru o lectura la fel de interesanta.
O noua premisa foarte interesanta, pe care am aflat-o inainte de inceperea lecturii, sta scrisa pe coperta a patra a cartii: povestea este bazata pe fapte reale. Nu am stat sa verific cat anume este fictionata povestea reala, insa fara sa vreau am fost influentat de aceasta informatie, de acest detaliu. N-ar trebui, am fost invatat sa iau povestile ca atare, sa le judec dupa cat de realist sunt spuse, nu dupa cat de reale sunt, dar mintea mea functioneaza dupa alte reguli. Stiu ca RATIONAL nu ar trebui, dar unele lucruri depasesc ratiunea.
Pana sa va spun exact care este povestea, trebuie sa va mai fac o dezvaluire. Desi imi place sa ma laud ca urmaresc fenomenul sportiv, ca imi place sa ma uit la sport si ca o fac ori de cate ori am ocazia, am constatat, am constientizat, faptul ca in ultima vreme m-am uitat numai la fotbal. Snookerul este un fel de exceptie care confirma regula. Deci nu sunt un pasionat al sportului, ci un mare fan al fotbalului. Cat de importanta este distinctia ramane sa stabiliti.
Acestea fiind spuse, in romanul Gri dupa intuneric o avem pe Miley, o dubla sportiva (se antrenase pentru a fi atat o schioare de succes, cat si o tragatoare la tir) care se accidenteaza grav atunci cand se pregatea intens pentru Olimpiada. Ma rog, acela era visul ei, vis la care nu renunta nicicum.
Pentru a se recupera in urma accidentarii, in urma accidentului ca sa fiu mai exact, Miley accepta o slujba de vara la rezervatia naturala Frank Church. Ea s-a dus acolo din mai multe motive, recuperarea fizica fiind doar unul dintre ele. Cea mai importanta recuperare este cea psihica, ea simtindu-se in continuare vinovata pentru ce i se intampla.
Din acest motiv, ea se autopedepsea prin antrenamente grele, alergari pe trasee ferite si periculoase. Ea este avertizata sa nu se aventureze in paduri, pericolul principal reprezentandu-l … ursii. Insa nu ursii se dovedesc a fi periculosi, ci … oamenii. Caci la un moment dat, intr-una dintre aceste alergari, este rapita si dusa intr-o cabana izolata aflata undeva in adancul padurii. Acolo se mai afla o femeie, o alta victima. Atacatorii, 2 barbati inarmati si foarte bine pregatiti fizic, construiesc o scena de-a dreptul sinistra. Scopul era acela de a induce in eroare eventualii anchetatori care ar veni s-o caute.
Nu va spun ce va face si cum se va termina totul, va trebui intai sa va imaginati si apoi sa descoperiti singuri.
Mi-a placut atmosfera inghetata, mi-a placut tensiunea, mi-a placut modul in care este scrisa cartea si, de asemenea, mi-a placut cat de diferita este aceasta carte in comparatie cu precedenta. Apreciez autorii maleabili, cei care pot interpreta mai multe partituri. Nu-mi plac autorii repetitivi, cei care folosesc aceeasi reteta in toate operele lor.
As tinde sa spun ca romanul Gri dupa intuneric este un pic mai bun decat Intreaba de Andrea. Sunt radical diferite, scrise intr-un registru total diferit, asa ca din start spun ca aceasta comparatie e fortata, insa mie mi-a placut mai mult aceasta. E mai pe placul meu, mai apropiata de gusturile mele.
Gri dupa intuneric, exact ca si precedenta, a aparut la Editura Storia Books, de unde o puteti comanda cu incredere. Mai poate fi de asemenea comandata si de pe Libris, Cartepedia, Carturesti, Bookzone si eMAG.
Articolul despre Gri dupa intuneric este parte a unui nou blog tour by Crime Club. Pana in momentul redactarii acestui articol au mai aparut alte 3 articole cu impresii: Cartile mele si alti demoni; Anca si cartile; Blogul lui Andrei Cioata.
Leave a Reply