Razboinicii iernii ne spune povestea unui SISU (termen intraductibil, specific limbii finlandeze, un fel de erou neinfricat; puteti incerca si seria omonima de filme, daca sunteti curiosi, nu au legatura cu cartea, nu vorbim de ecranizare, insa vorbim despre un ALT SISU), unul dintre cei mai celebri lunetisti din perioada razboiului din perioada 1939-1940 (cand “marele Urs” de la Est, URSS, a atacat micuta tara nordica numita Finlanda).
Foarte interesant este faptul ca acest roman, Razboinicii iernii, este scris de catre un francez. Atmosfera nordica, inghetata, este prezenta, romanul este bine scris, Personajul principal (cu P mare!) este extrem de bine conturat, nimic de reprosat din acest punct de vedere.
Pentru fanii fictiunii istorice, ai povestilor de razboi, iarasi este un roman foarte bun. Nu ma numar printre ei, desi nu refuz din start o poveste istorica buna, fie ea mult fictionata.
In acest caz, al romanului Razboinicii iernii, nu am stat sa caut cat de reala este povestea, unde apare fictiunea si alte detalii istorice. Am preferat sa ma bucur de lectura, sa o iau ca atare. Ceea ce cred ca vor face 90% dintre cititori. Ceea ce, de fapt, si recomand.
Ce nu mi-a placut, si aici voi parea foarte dubios, foarte pretentios, foarte snob intelectual, a fost partea prea putin … nordica. Autorul e francez, este la prima fictiune istorica din cariera sa de scriitor (altfel una respectabila), insa nu stiu care dintre aceste lucruri este de vina.
De vina pentru ce? De vina pentru faptul ca ceva nu suna bine. Este o reclama la Pepsi care spune “too good to be light”. Este ca atunci cand vezi un mar mare si frumos, perfect, fara niciun vierme, fara nicio lovitura. Te uiti la el, il gusti, marul nu e rau, dar pare ceva nenatural, evit sa spun fake, acolo.
E ca atunci cand asculti o formatie de coveruri. Ea poate suna foarte bine, o melodie poate suna perfect din punct de vedere muzical, insa ceva nu se pupa. Oricat de mare fan Michael Jacskon ar fi cineva, oricat de buna ar fi vocea acestuia, el nu poate canta ca Michael Jackson. Pare ceva fals in cantatul lui.
La fel si aici, in cazul romanului Razboinicii iernii. Fie problema este la nationalitatea autorului, despre un SISU nu poate scrie natural decat un finlandez, fie problema este data de faptul ca-i abia prima fictiune istorica a scriitorului. Fie un pic din ambele.
Al doilea repros, defect, al romanului este amploarea lui. Razboinicii iernii este structurat in capitole mici si dese, insa capitolele abordeaza mai multe subiecte, avem prea multa contextualizarea, prea multa politica, totul este prea mult, iar actiunea se muta prea repede dintr-o parte intr-alta. Pe scurt, desi mie-mi plac capitolele scurte si ador romanele dinamice, aici totul pare un pic obositor. Nu sunt obisnuit cu stilul autorului, poate la a doua si la a treia carte imi va parea mai citibil, mai digerabil.
Eu va recomand sa cititi Razboinicii iernii, voi s-ar putea sa-l savurati, sa-l apreciati mai mult decat mine. Nu e deloc un roman rau, ci dimpotriva. Insa din multe motive nu sunt chiar targetul lui. Nu 100%, ci hai sa zicem 70%. Insa restul de 30% pare a fi fundamental. Este o carte bine scrisa, un personaj bine conturat, dar parca prea putin finlandeza si prea complexa, prea obositor de urmarit. Cel putin pentru mine.
Razboinicii iernii a aparut in limba romana la Editura Crime Scene Press, loc de unde va recomand si voua sa-l achizitionati. Insa poate fi achizitionat si de pe Libris, Bookzone, Carturesti, Libraria Delfin, Cartepedia ori eMAG.
Articolul despre romanul Razboinicul iernii face parte dintr-un nou blog-tour by Crime Club. Pana in momentul scrierii acestui articol, impresii despre carte mai pot fi gasite pe urmatoarele site-uri si bloguri: Analogii – antologii; Anca si cartile; Literatura pe tocuri; Cartile mele si alti demoni; Biblioteca lui Liviu.
Leave a Reply