Infernul alb – R.S. Burnett

Infernul alb este o carte postapocaliptica, a carei actiune se petrece in 95% din timp in Antarctica.

Rachel Beckett ii lasa acasa pe sotul si pe fiica ei de cateva luni pentru a face o cercetare fundamentala in Antartctica. Alaturi de ea mai pleaca inca 3 oameni. 4 oameni sunt oricum putini, insa ce se intampla cand o parte din ei trebuie sa se intoarca de urgenta? Rachel este prea incapatanata pe misiunea ei, asa ca hotaraste sa mearga singura, desi Antarctica iarna nu este deloc, dar deloc prietenoasa.

Printre lucrurile pe care le-a luat cu ea se afla si un radio, acolo unde aude un mesaj apocaliptic conform caruia ar fi inceput un razboi nuclear. Rachel trebuie sa se lupte cu vremea, dar gandul ii zboara catre casa: oare sotul si fiica ei au supravietuit? Unde anume se va intoarca dupa aceasta misiune de cercetare?

Acum trebuie sa va marturisesc ca finalul poate fi intuit, chiar daca nu in detaliu, cu mult inainte sa incheiati lectura cartii. Cu toate acestea, cartea este atat de bine scrisa incat am savurat finalul, asa previzibil cum era el. Pur si simplu te uiti la unele filme (ori citesti unele carti) de mai multe ori, chiar daca stii pe de rost finalul, replicile, tot. Le savurezi, vrei sa le retraiesti din nou si din nou.

Problema mea, cu sau fara ghilimele, este Rachel. Ea a luat o decizie cu care pur si simplu nu am fost de acord. Pe scurt: ea avea un copil de cateva luni acasa si un sot cu care nu prea se intelegea. Hotaraste sa mearga in Antarctica pentru a aduna dovezi. Ideea e ca niste state mari si lacome cu ale lor companii voiau sa foreze acolo pentru bogatiile din subsol. Ea trebuia sa dovedeasca faptul ca acest lucru ar putea genera o catastrofa ecologica.

Nu ma pricep la chestiunile tehnice, o fi ceva adevar in chestiunile respective, insa tot nu pot empatiza cu o persoana care isi abandoneaza bebelusul pentru a cerceta Antarctica. Simt ca mi se baga pe gat, ca mi se impune sa fiu de partea acestui personaj. El e musai personajul pozitiv, eu trebuie sa tin cu el, el (de fapt ea) se duce acolo pentru a ma salva pe mine. Ma rog, SI pe mine.

Insa eu pur si simplu nu pot. Nu pot avea o parere buna despre o persoana care-si neglijeaza copilul pentru jobul propriu, oricare ar fi acela. Nu pot avea o parere buna despre o persoana care vrea sa salveze planeta, intreaga populatie, adica niste oameni pe care nu-i cunoaste, neglijand in acelasi timp persoanele pe care le stie bine, care-i sunt apropiate.

Pe colegul ei de suferinta, batranul care-si vinde casa si ce mai avea pentru a face acea cercetare, iarasi nu-l inteleg. Doi eroi, doi martiri, care se sacrifica pentru a salva omenirea de la un dezastru ecologic. El insa are o scuza: e batran, la batranete vrei sa faci o nebunie pentru a lasa ceva in urma, vrei sa intri in istorie. Pe el l-am inteles mai mult, chiar daca in totalitate nu-l inteleg nici pe el.

Nu spun ca nu exista astfel de oameni si-n viata reala, ca personajele nu ar fi realist construite. Dimpotriva: sunt foarte realiste, chiar aveam impresia ca as putea oricand sa ii cunosc. Daca n-ar fi fost realiste nu mi-as fi pus problema sa empatizez cu ele.

Nu va spun nimic despre celelalte personaje, de teama spoilerelor,  insa personajul negativ, omul cel rau, e foarte bine conturat. Nu va spun mai multe, unii ar putea concluziona ca deja e spoiler daca am pomenit de omul cel rau (caci in sinopsis el … nu apare, cel putin nu direct), insa el e cumva mai de inteles. Nu-s de acord cu el, il urasc, dar macar ii inteleg actiunile. Au un oarecare sens.

Infernul alb este per total un roman extrem de bine scris, cu personaje bine conturate (chiar daca omeneste nu le inteleg pe “alea bune), cu destul suspans, cu o atmosfera inghetata foarte bine construita, pe care-l recomand din tot sufletul. Imi vine sa spun “cu caldura”, dar mi-e teama ca se vor topi ghetarii din Antarctica de la atata caldura.

Infernul alb a aparut in limba romana la Editura Crime Scene Press. Mai poate fi achizitionat si de pe Libris, Carturesti sau eMAG.

Articolul despre Infernul alb face parte dintr-un nou blog tour by Crime Club. Celelalte articole despre aceasta carte se gasesc pe urmatoarele site-uri si bloguri: Ciobanul de azi, Biblioteca lui Liviu, Analogii – antologii, Recenziile lui Gica, Anca si cartile, Fata cu cartea si Andrei Cioata.

ps: Infernul alb este o carte scrisa de R.S. Burnett, un autor originar din Insulele Falkland. Pentru cine nu stie, aceasta tara apartine inca de UK, insa este situata in America de Sud, la 460 km de Argentina si 940 km nord de Antarctica. Interesul autorului pentru Antarctica este de inteles. Ca sa zic asa, este o poveste scrisa de un localnic, de cineva care ar fi mai afectat de un dezastru ecologic de acolo decat as fi eu afectat.