Mana lui Dante este un thriller conspirationist pe care pur si simplu l-am adorat. Ma stiti: sunt fan Dan Brown (abia astept sa-i citesc noua carte), sunt fan Igor Bergler (Dan Brown de Romania), asa ca aceasta carte m-a uns pur si simplu pe suflet.

De aceasta data, nu se mai cauta cine stie ce inscrisuri, ci Divina Comedia de Dante Aligheri. Inscrisul original se afla, in mod evident, in Biblioteca Vaticanului (acolo unde conspirationistii autohtoni considera ca se afla si adevarul despre civilizatia geto-daca). Cum ajunge acest manuscris la un mafiot american, cum ajunge scriitorul Nick Tosches sa-l autentifice, care era miza cu adevarat si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.

Ce este interesant este ca romanul deja a fost ecranizat, avand o distributie de exceptie: Oscar Isaac, John Malkovich, Martin Scorsese, Franco Nero, Gal Gadot, Jason Momoa si Al Pacino. Exact cum spune si descrierea de pe site-ul Editurii Trei, cand citesti cartea chiar ai in minte actorii respectivi. Din pacate, filmul nu este (inca?) disponibil in mod oficial in Romania, deci nu am avut cum si unde sa-l vad.

Acum, in mod evident cartea a fost acuzata de multe, meritate si mai putin meritate. Unii considera Mana lui Dante ca fiind jignitoare, altii il acuza pe scriitorul Nick Tosches ca fiind atat de narcisist incat s-a bagat personaj in propriul roman. Sa insemne oare acest lucru ca avem de-a face cu un roman autobiografic?

Scriitura este si ea problematica: nu-ti dai seama daca ai de-a face cu un scriitor genial de mahala ori cu un intelectual erudit care stie enorm de multe lucruri despre lucrarea lui Dante Aligheri.

Este roman istoric? Ar trebui ca cititorii credinciosi sa-l frecventeze ori, dimpotriva, sa-l evite? Eu, ateu fiind, am fost fascinat de informatiile teologice intalnite in carte. Evident, nu m-au deranjat, insa nu garantez ca un credincios nu ar putea fi deranjat. In fond, si opera lui Dan Brown a deranjat fanaticii. Atentie: FANATICII, nu CREDINCIOSII!

Unul ca mine se intreaba la modul cel mai serios daca nu cumva Mana lui Dante este un pic din toate. Se poate ca un fan al unui roman sa aiba la fel de multa dreptate precum un detractor de-al sau? Eu spun ca da. In acest caz chiar este adevarat.

Ce-i drept, nu ma pot pronunta in privinta ideii ca ar fi roman autobiografic, caci nu-l cunosteam deloc pe autor pana sa citesc aceasta carte. Dupa ce l-am cunoscut, imi vine sa ma apuc sa-i citesc toata opera. Pur si simplu ma intriga. Ma fascineaza. Este tipul de scriitor pe care vreau nu doar sa-l citesc, ci si sa-l cunosc. Sa beau o bere cu el. Ma rog, sa-l imbat si sa-l trag de limba.

Imi permit un pronostic: Mana lui Dante fie o sa va placa la nebunie, fie o sa va displaca maxim. O parere neutra despre acest roman nu prea puteti avea. E greu sa aveti. Asa cum nici despre Dan Brown nu prea sunt pareri neutre. Love it or hate it, cum ar zice americanul.

Desi despre alte romane nu spun asta, in acest caz simt nevoia s-o fac: voi reciti Mana lui Dante peste 1 an. Sunt curios ce parere voi avea atunci despre aceasta carte. Oare voi fi la fel de incantat? Cred ca da. Sper ca da.

Cititi Mana lui Dante. Il veti adora ori ma veti injura. Chiar si daca va aflati in al doilea caz, tot nu veti putea lasa cartea din mana. Tot veti fi curiosi de deznodamant. De regretat nu cred ca veti regreta lectura. Asta va pot garanta. Este tipul de roman pe care chiar daca-l urasti, esti constient ca trebuia sa-l citesti.

Articolul despre romanul Mana lui Dante face parte dintr-un nou blog-tour by Crime Club. Pana in momentul scrierii acestui articol, mai gasiti impresii despre carte la Andrei Cioata.