Martorul durerii este un thriller excelent, care a reusit sa ma surprinda prin cazuri aparent diferite, dar care se intersecteaza si se intrepatrund atat de frumos incat nu poti decat sa-ti scoti palaria in fata autorului.

Prima speta, cea care da si titlul cartii, il are in prim-plan pe tanarul James Garrett. El a stat in coma aproape 9 ani, dupa ce familia sa a fost atacata in propria locuinta. El a fost impuscat, de a supravietuit, in timp ce sora lui a reusit sa fuga la un vecin si sa anunte politia. James isi revine in mod miraculos, insa si mai miraculos este ceea ce spune dupa ce se trezeste. Aici va trebui sa fac un pic de spoiler, desi credeti-ma, nu este, suspansul este oricum la cote ridicate: timp de 9 ani, James si-a construit propria lume, “Lumea coma”, lume care prelua personaje reale, personaje care au murit, dar si personaje fictive.

Desi in coma, el a auzit si a procesat cognitiv ceea ce se vorbea de fata cu el. Datorita acestei capacitati uimitoare a sa, el reuseste sa rezolve un caz vechi, de mult timp ingropat. Din pacate, din cauza acestei capacitati a sa, el devine tinta pentru cei care-i atacasera familia cu 9 ani in urma.

Un al treilea caz, la fel de interesant, este cel al unei “copii”, al unui imitator. Este numit de presa Copia Joe, pentru ca efectiv copia crimele facute de un celebru criminal in serie. Ce era foarte infricosator la aceasta copie este faptul ca el detinea informatii care nu erau publice. Cum reusea el sa afle aceste informatii si cum le folosea ramane sa descoperiti singuri.

Ideea e ca toate aceste cazuri erau in carca detectivei Rebecca Kent. Ea este ajutata de Theodore Tate, un fost politist, acum pensionat, care avusese de rezolvat cazul lui James Garrett, caz care inca il bantuia. Era un mare esec profesional pentru el.

Acum ar trebui sa vorbesc despre partea psihologica, despre cat de realist este ceea ce face James Garrett. Oare chiar a existat un astfel de caz? Prefer insa varianta aceea naiva, aceea in care “nu vreau sa strivesc corola de minuni a lumii”, asa ca voi pleca de la premisa ca este posibil si daca NU s-a petrecut acest lucru. Vreau sa cred ca tot ce am citit este realist, ca nu este nimic fantasy in poveste. O poveste realista, care de fapt NU este bazata pe fapte reale, este pentru mine ceva IDEAL.

Revenind la poveste, mi-au placut mult cei 2 anchetatori, tanara Rebecca Kent si batranul Theodore Tate. Nu sunt geniali, nu rezolva pocnind din degete, au destule defecte, insa sunt umani. Si simpatici. Au in ei multe lucruri care ma fac sa mi-i doresc in preajma. Nu stiu daca in calitate de politisti, dar in calitate de prieteni da.

Nu stiu cum ar arata Rebecca Kent intr-o eventuala ecranizare, cat de sexy ori dimpotriva, cat de “baietoasa” ar fi, insa tind sa cred ca este un personaj extrem de greu de ecranizat. Extrem de greu de interpretat. Poate nu la fel de “greu” precum Lisbeth Salander din seria Millennium, dar undeva pe acolo. Theodore Tate pare cumva cliseic, desi un personaj excelent creionat, el mi se pare foarte usor de pus pe ecrane. Am si cativa actori in minte care s-ar potrivi perfect in acest rol.

Mi-a placut mult si ritmul povestii, mi-a placut suspansul, totul este bine gandit, bine dozat, romanul este bine scris. Recomand deci Martorul durerii tuturor iubitorilor de thrillere psihologice. 

Martorul durerii a aparut in limba romana la Editura Niculescu, loc de unde va sfatuiesc si pe voi s-o achizitionati.

Martorul durerii este un articol ce face parte dintr-un nou blog-tour by Crime Club. Pana in momentul scrierii acestui articol, mai puteti gasi impresii despre acest roman pe urmatoarele site-uri: Biblioteca lui Liviu; Ciobanul de azi; Recenziile lui Gica.