Nomad este primul volum al seriei care-l are in prim-plan pe agentul MI6 Marc Dane. Spun din start: faptul ca mai exista si alte 2 volume care-l au in prim-plan pe acelasi Marc Dane afecteaza un pic suspansul. Cumva, eu am citit romanul cu gandul ca orice se va intampla acolo, Marc Dane va scapa. Si, credeti-ma, sunt momente in care chiar ai impresia ca nu are cum sa scape.

Povestea, pe scurt, suna cam asa: Marc Dane este singurul supravietuitor al unui atac brutal asupra echipei sale. Atacul, o ambuscada in toata regula, l-a facut pe Marc Dane deopotriva tinta celor care au pus l-au pus la cale, dar si principalul suspect. Deseori, supravietuirea intr-un astfel de context te pune pe ganduri: nu cumva el planuise tot?

Drept urmare, singura lui sansa este sa isi dovedeasca nevinovatia, trebuind in acelasi timp sa … supravietuiasca. Primeste un ajutor nesperat din partea agentei Lucy Keyes. Ea nu lucra pentru vreun serviciu secret, ci pentru Rubicon, o organizatie privata extrem de discreta. Cine era tradatorul, ce este cu aceasta organizatie numita Rubicon si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.

Despre romanul Nomad mai trebuie spuse urmatoarele lucruri:

  1. Mi-a placut mult personaj, Marc Dane, desi el e un pic fantezist asa. Un om de birou, un IT-ist prin excelenta, dovedeste a avea skill-uri pentru care multi agenti de teren ar fi invidiosi. Altfel, un personaj bine conturat, pe care abia astept sa-l citesc si in celelalte 2 carti.
  2. Autorul dovedeste o buna cunoastere a procedurilor si a activitatilor specifice spionajului. Se vede, se simte, ca s-a documentat. Datorita acestui lucru, m-am simtit acolo, in mijlocul actiunii.
  3. Romanul Nomad mi s-a parut pe alocuri prea plin, e mai mult decat o singura carte, o singura poveste. Suspectez ca toata seria a fost scrisa si gandita de la inceput, ulterior fiind impartita in 3 carti distincte din motive comerciale.
  4. Ador faptul ca povestea este foarte greu de intuit, nu este deloc, dar deloc, previzibila. Unul ca mine, care citeste multe astfel de povesti, are problema aceasta ca vede peste tot indicii, face cele mai dubioase asocieri si, atunci cand afla oficial vinovatul, este cumva dezamagit. Deja anticipase o desfasurare de genul. Da, sunt greu de surprins. Aici, insa, autorul a reusit sa faca asta.
  5. Suspansul este la cote inalte, acesta fiind marele avantaj al povestii.

Cateva cuvinte si despre autorul James Swallow. Nu stiu daca va spune ceva numele, insa eu zic ca ar trebui. Printre altele, omul a lucrat pentru mai multi producatori de jocuri electronice, multe dintre ele ajungand foarte cunoscute. Probabil ati auzit de Warhammer 40k, Tom Clancy sau Deus Ex. El este unul dintre oamenii din spatele lor, cel responsabil cu povestea.

Vazand acest lucru, caci l-am aflat abia DUPA ce am termiant de citit romanul Nomad, am incercat sa-mi imaginez cum ar arata povestea transpusa intr-un joc electronic. Teoretic, jocul ar fi senzational, o poveste excelenta. Pe de alta parte, daca chiar s-ar transpune intr-un joc, povestea ar fi mult simplificata. Si eventual ar putea deveni maleabila in unele puncte (stiti voi, sa fie in cateva puncte niste decizii, sa fie doua cai, fiecare ducand la o cu totul alta desfasurare).

Nu stiu cum as fi privit povestea daca as fi stiut din start acest amanunt, dar o sa va povestesc cum voi trai urmatoarele 2 carti din serie. Sper ca seria sa continue la fel cum a inceput, sa nu scada ritmul pe parcurs.

Per total, Nomad este o carte excelenta, complexa, care nu dezamageste. Fanii jocurilor electronice vor avea motivele proprii de a citi aceasta carte, caci vor regasi stilul autorului pe care ei deja-l cunosc din jocurile favorite.

Nomad a aparut in limba romana la Editura Niculescu, loc de unde va sfatuiesc si pe voi s-o comandati.