Noir de Cluj este o colectie de povestiri scurte avand 2 puncte comune: toate sunt thrillere (desi prin thriller se inteleg multe) si toate se desfasoara, partial sau total, in Cluj. Desi au mai aparut si alte carti asemanatoare, Noir de Brasov, Noir de Bucuresti si Gastro Noir fiind cele pe care le stiu eu. Insa acest Noir de Cluj este PRIMUL volum pe care l-am citit. Prin biblioteca mai am si echivalentul sau brasovean, dac anu ma insel. Daca-l voi cauta cu atentie il voi gasi. Cred.

Colectia Noir de Cluj contine 13 povesti, fiecare avand specificul sau. Eu ma voi referi doar la 3 dintre ele, pe restul trebuind sa le descoperiti singuri.

Umbra (Teodora Matei) – Noir de Cluj

Povestea Teodorei Matei este prima din acest volum. Va spun doar premisa, restul descoperiti singuri: cica sunt unii sinugicasi care nu vor pur si simplu sa se spanzure, sa se otraveasca cu medicamente ori sa se arunce in fata trenului ori intr-o apa adanca, ci vor sa … fie mancati. De canibali.

Va sperie ideea ca ar putea fi canibali printre noi? Pe mine nu ideea asta ma sperie, nebuni, dereglati, sunt destui. Pe mine ma sperie ideea ca unii chiar vor sa se sinucida astfel. Ma rog, sinucigasi exista, nu putem combate definitiv flagelul, dar ce-o fi in mintea unui sinucigas care se pune, la propriu, pe tava cuiva. Serios, este peste puterile mele de intelegere.

Intr-adevar, mi-as dori un roman, o poveste mai ampla pe acest subiect. Momentan ma multumesc cu atat. De fapt, ca o caracteristica a tuturor povestilor, mi se par prea scurte, la toate am simtit nevoia de detalii, de ceva mai mult. SI din acest motiv nu-s mare fan al prozei scurte, in special prozei scurte politiste.

Pe Teodora Matei o puteti descoperi un pic mai mult si din clipul de mai sus. 

Ultimul tablou (Rebeca Cojocaru ) – Noir de Cluj

O pictorita primeste o bursa pentru tineri artisti. Urmeaza sa stea o saptamana in Cluj pentru a picta. Se cazeaza undeva pe strada Ferdinand, vizavi de Hotel Transilvania. Am fost la Hotel Transilvania, nu cazat, insa au o terasa foarte faina. Restaurantul lor este unul decent, raportul calitate – pret fiind excelent: nu foarte scump, mancare buna si, destul de important in contextul TIFF-ului, servire rapida. Insa terasa aceea mai are o calitate: te imbie la socializare. Ori la meditatie, daca esti singur.

Nu stiu cum sa explic, dar acolo, pe terasa, un loc cumva ascuns la vedere, dai de oameni interesanti. Actiunea nu se desfasoara acolo, ci vizavi (casa aia banuiesc ca exista, nu mai sunt in Cluj sa ma duc s-o caut), insa reperul dat, Hotel Transilvania, mi se pare fascinant in sine.

Iar personajul, Aida Dumitru, mi se pare un personaj si mai fascinant. Perfect potrivit in peisaj. Incepand cu numele, cu o rezonanta puternic artistica (numele devine celebru dupa ce Verdi compune opera omonima), continuand cu ocupatia ei (o pictorita care prinde acea bursa ca un ultim tren, ea aflandu-se la limita superioara a varstei!) si terminand cu … actiunea propriu zisa a povestii.

Povestea Ultimul tablou este, de altfel, printre putinele povestiri din aceasta culegere gandite cap-coada ca proza scurta. Nu am simtit nevoia de mai mult, nici macar o fraza in plus.

De altfel, cea care atrage atentia aici, la aceasta povestire, este autoarea. Este cea mai tanara autoare a acestei carti, are studii in asistenta sociala (unde e doctoranda) si, cel mai important, a scris pana acum DOAR proza scurta. Ma rog, mai este co-autoare la un manual de editare a lucrarilor stiintifice, dar aceea este lucrare stiintifica, alta mancare de peste. Ca sa o zic altfel, desi cea mai tanara dintre autoare, este specializata in proza scurta. Pentru mine, o surpriza foarte placuta.

Mai sus gasiti un clip din care o puteti descoperi pe Rebeca. 

Asteptand criminalul: o lista a razbunarii (Lucian-Dragos Bogdan) – Noir de Cluj

In aceasta povestire, avem tot o sinucidere, insa intr-un cu totul alt mod: un tip isi invita criminalii sa il omoare. Da, fix asa. Locatia aleasa este una interesanta: Napoca 15.

Pentru cine nu stie, strada Napoca se afla fix in centrul Clujului, intre Piata Unirii si Casa de Cultura a Studentilor. Din pacate, am fost doar de 2 ori acolo, insa n-am mai fost de 4 ani. Dinainte de pandemie. In 2021 sau 2022 localul era inchis. Nu ma incanta neaparat, parea asa, old-school, deloc tineresc, din toate punctele de vedere. Inclusiv al clientelei.

Inteleg ca locul a prins vremuri mai bune, ca acum e asa, mai mult pentru nostalgici. Caci fix asta este si personajul principal, Alexandru Dutu. Omul si-a amintit toti oamenii carora le-a facut rau, unora rau de moarte (vedeti exact cum si in ce fel), asa ca-i cheama pe toti, pe rand, sa-l omoare. Are la el si pistol, si otrava, pentru a acoperi toate preferintele oamenilor.

Toata povestea este despre trecutul lui Alex, despre ce a facut fiecaruia, desi multi dintre acestia nu stiau cine este vinovatul. Este un fel de confesiune, spovedanie, omul efectiv nu a mai putut trai cu vinovatia. A simtit nevoia sa isi marturiseasca pacatele si, in acelasi timp, a dat ocazia celor care au patimit din cauza lui sa se razbune. Nu va spun cum se termina totul, insa personajul mi se pare fascinant. In acest caz, chiar mi-ar placea un roman, ceva mai amplu, cu mai multe victime. Insa chiar si asa, ca povestire scurta, ideea este excelenta si este bine pusa in practica.

Pe autor il puteti descoperi prin intermediul clipului de mai sus.

Acum trebuie sa va spun si cum am dat o sansa acestei carti, Noir de Cluj. O aveam in biblioteca de la Gaudeamus 2022, deci din decembrie 2022. De ce acum? Simplu: am mers la Cluj pentru TIFF 2022, asa ca am mers la mine cu o carte tematica. Ma rog, am mai impuscat un iepure, caci am mai obtinut un autograf pe ea, de la Bianca Tamas (pe care o cunosc de ani buni; dar pe langa faptul ca o cunosc offline, ea a mai si scris niste carti, eu citind doar ultimele 2 dintre ele, Anuta draga si Moartea joaca poker). Despre povestirea ei nu vreau sa spun decat ca se petrece in cartierul Manastur, fix pe strada Mehedinti, unde am locuit 2 ani de ani zile in perioada TIFF-ului. Din pacate, eu doar dormeam acolo, nu am simtit prea mult, prea intens, atmosfera de Manastur. Am absorbit foarte putin din atmosfera cartierului, insa tin minte ce mi-a zis un taximetrist care m-a dus la 2 noaptea in Manastur: No, sa stiti de la mine, Manasturul este Pantelimonul Clujului. Daca BUG Mafia ar fi fost din Cluj, ar fi creat melodii despre Manastur. Si ar fi sunat mult mai fain.

Sa va spun ca eu in Bucuresti locuiesc in Pantelimon? Probabil stiti deja asta 🙂

Revenind la cartea Noir de Cluj si la faptul ca am carat-o cu mine in bagaj cand am mers acolo, pentru TIFF, planul initial era sa o citesc in tren, pe drumul Bucuresti – Cluj. Din pacate, insa, n-am avut starea necesara. Asa ca nu am intrat, in prin intermediul cartii, in atmosfera clujeana.

Insa la intoarcere, pe drumul Cluj – Bucuresti (tot cu trenul), am avut starea necesara, asa ca am citit primele 4 povesti, daca nu 5. Am reusit, prin intermediul cartii Noir de Cluj, sa raman alte cateva ore cu mintea si cu sufletul in frumoasa capitala a Transilvaniei. Drumul Cluj – Bucuresti a fost, datorita Noir de Cluj, un drum mult mai placut si totodata mai palpitant. Daca nu stiai, Clujul este orasul meu preferat, probabil intr-o viata anterioara am trait acolo. Nu stiu ce am facut pe acolo, pe cine am ucis ori viata cui am salvat, dar cand citeam povestile chiar aveam impresia ca am fost acolo. Ca ma aflu acolo. Inchideam ochii si reuseam sa vizualizez locatia-n cauza.

Nu vreau sa mai spun nimic despre nicio alta poveste din Noir de Cluj. Fac doar o precizare generala: nu-mi plac povestirile tip trailer, cele care doar fac reclama unui personaj ori unei carti care va aparea in viitor. Imi place ca o povestire scurta sa poata fi inteleasa de sine statatoare, fara alte lecturi ajutatoare. Ramane sa descoperiti voi la care povestire ma refer si ce personaje deja cunoscute sunt prezente.

Per total, Noir de Cluj este o foarte buna culegere de texte noir ce se desfasoara in Cluj. Face o reclama excelenta orasului, iar pentru clujeni senzatia este unica, unii s-ar putea simti foarte inconfortabil sa citeasca despre crime petrecute in niste zone care altfel sunt foarte placute, au un vibe extrem de misto.

Noir de Cluj a aparut la Editura Tritonic, putand fi achizitionata si de pe Libris, Cartepedia, Carturesti si eMAG.