Rasaritul in ziua extragerii (seria Jocurile Foamei) - Suzanne Collins

Rasaritul in ziua extragerii este a V-a carte din Seria Jocurile Foamei. Pe langa cele 3 carti “clasice”, originalele, au aparut apoi 2 prequeluri, care sunt de fapt “origin story” pentru 2 dintre personaje: Balada serpilor si a pasarilor cantatoare este povestea presedintelui Snow, in timp ce acest volum, Rasaritul in ziua extragerii, este povestea lui Haymich Abernathy. Este un prequel ce are loc inainte de aventurile din primele 3 volume, dar dupa precedentul prequel: este, deci, un prequel al seriei originale, insa in acelasi timp un sequel al Baladei serpilor. Totul are loc in preajma celui de-al doilea jubileu al pacificarii, adica inainte de editia cu numarul 50 a Jocurilor Foamei.

Acum voi incepe cu sfarsitul si voi spune ca aceasta carte este cea care m-a plictisit cel mai mult. Finalul reuseste cumva s-o salveze, dar nu foarte mult. Se dovedeste a fi, per total, complet inutila, chiar daca intr-un fel ne schimba perspectiva legata de personaj. Cartea are fix 3 probleme:

Daca ai citit primele 3 carti, stii din start ca personajul va supravietui. Deci este din start un spoiler. Un al doilea spoiler, prezent in toate cartile seriei: romanul este narat la persoana I, din perspectiva personajului principal. Rar de tot se intampla ca naratorul-personaj sa moara.
Daca presedintele Snow e un personaj cheie, Haymich nu este un personaj atat de important. Din punctul meu de vedere, nu merita o carte a lui. Si, dupa cum se aude, un film propriu. A-l pun pe aceeasi treapta cu Snow mi se pare o exagerare. Una care comercial s-ar putea justifica, dar care literar n-are niciun sens. N-are logica.
Senzatia era de ciorba reincalzita: s-a aplicat aceeasi reteta de la precedenta carte, schimbandu-se personajul. Ceea ce a iesit foarte bine la Balada serpilor nu a mai iesit aici pentru simplul fapt ca nu mai era nimic original. Evident, si pentru ca Snow avea alta greutate.

Nu stiu cum va fi filmul, probabil spectaculos, lupta din arena presimt ca va fi EPICA, insa cartea Rasaritul in ziua extragerii a fost pur si simplu dezamagitoare. Cred ca Suzanne Collins ar trebui sa renunte la aceasta poveste si sa se apuce de alta. Sau sa inventeze un sequel, o lume post-post apocaliptica. Asa ceva as citi cu interes, as savura.

Si, ca sa fiu exact, astept cu nerabdare si una bucata joc Hunger Games. Daca as fi un studio de jocuri, as face ceva epic: un joc cu 75 de misiuni, 75 de editii ale Jocurilor Foamei. Plus editii custom, unde tu alegi personajele. Plus editii custum cu 24 de personaje manuite de oameni din toata lumea. Sau cu 48 de concurenti, caci in editia numarul 50, cea din acest volum, au fost aruncate in lupta de 2 ori mai multe tributuri. Ati juca asa ceva? Eu cu siguranta DA!

In final, va mai spun ceva, va dau de fapt un sfat: daca n-ati citit niciuna dintre carti, incercati sa le cititi in ordine cronologica, Asa am facut eu cu seria Narnia. Care serie chiar a fost scoasa in editie noua in ordinea cronologica a desfasurarii actiunii. Daca le veti lua asa, veti savura mai mult si mai intens intreaga serie. Iar aceasta carte, Rasaritul in ziua extragerii, o sa vi se para buna.

Mie Rasaritul in ziua extragerii mi s-a parut o carte decenta, cea mai putin buna din toata seria, dezamagiatoare pentru un cititor pretentios ca mine, dar nicidecum o carte slaba. Poate fi citita si distinct, sa fie prima carte a seriei pe care o cititi, caz in care s-ar putea sa va incante. Sa va dea pe spate.