Pana sa demontez cele trei mituri despre citit, trebuie sa va reamintesc modul in care sunt eu setat, modul in care gandesc eu. Asadar, cei care ma cunosc stiu ca nu-mi place sa ma plasez in vreo turma. Nu-mi place sa fac lucruri doar pentru ca asa trebuie, pentru ca toata lumea le face. Drept urmare, stereotipurile nu sunt in bagajul meu cognitiv. Au fost, recunosc, am judecat mult timp oamenii conform acestora, dar incerc sa renunt la ele.
Atentie, insa, acest lucru inseamna ca, ca deseori, eu vad in alb o chestie neagra si in negru una alba. Ori, aproape de fiecare data, gandesc in culori, neplecand de la premisa ca exista doar 2 optiuni.
Gata cu vorbaraia inutila, sa trecem la cele trei mituri despre citit:
Cititul unei carti este mai obositor decat vazutul unui film
Cat de fals si de cliseic! Uitatul la ecranul televizorului ori la cel al laptopului oboseste intai si intai fizic. Daca vreti sa aveti un somn placut, lin, odihnitor, e indicat sa opriti aparatele macar cu jumatate de ora inainte de a va culca. Iar cititul, ca inlocuitor, devine cel mai bun medicament. Asta ca sa dau ca exemplu filmele vazute acasa. Caci la cinema un film 3D, chiar daca superb vizual, iti poate obosi teribil ochii. Am iesit deseori de la film extrem de obosit, cu capu’ mare, cum ar zice baietii de cartier.
In plus, si aici va dezvalui o chestie recunoscuta de un amic destul de slab mobilat la mansarda, pentru unii e dificil sa citeasca subtitrarea de la film, mai ales atunci cand filmul este foarte dinamic. Acel amic mi-a dezvaluit ca a iesit frustrat de la un film pentru ca “actorii dialogau prea repede si nu aveam timp sa citesc dialogurile”. Dupa gusturile mele, timp era destul, dar na, el citea mai greu … Care-i legatura cu cartile? Pai simplu: la carte nu iti da nimeni fortat pagina. Citesti in ritmul tau, poti oricand sa revii, sa recitesti un pasaj, ori sa pui un semn la o pagina anume, unde e descris locul crimei de exemplu, pagina la care sa te intorci constant pe parcursul lecturii.
Filmele pot fi proaste, cartile sunt macar decente
Sunt unii oameni in varsta care traiesc inca in secolul trecut. Pentru ei revolutia nu a venit inca, drept urmare sunt putine edituri cu multe filtre. Daca o carte a aparut la Editura X, inseamna ca-i o carte buna. Ori macar decenta.
Un film, insa, poate fi prost. De duzina. O carte aparent slaba este oricand mai buna decat un film bunicel.
Sa va explic cum e cu cartile proaste si cat de multe sunt acestea in librariile fizice ori virtuale?
Cei care citesc sunt oameni foarte destepti
Am o veste proasta: nu e NEAPARAT asa. Am cunoscut la viata mea o gramada de oameni care contrazic, in ambele sensuri, aceasta afirmatie. Am intalnit persoane foarte destepte, foarte culte, care nu mai deschisesera o carte de ani de zile. La fel cum am intalnit persoane foarte putine dotate intelectual, care citeau pe rupte.
Vorbesc serios. Poti citi o gramada de prostii, in frunte cu cartile de dezvoltare personala, alea care-ti spala creierul si te invata sa nu incepi fraze cu NU, sa ai tot timpul vibe pozitiv si sa eviti compania negativistilor. De asemenea, am intalnit si cativa oameni care citeau tot timpul, inclusiv carti bune, dar care abia puteau lega cateva fraze. Daca citesti nu inseamna ca si intelegi ce citesti.
Cartile din programa scolara sunt AUTOMAT foarte bune
Multi vad introducerea unei carti in programa scolara drept o recunoastere a calitatii acesteia. Lucru cu care nu sunt de acord. Deloc.
Va las pe voi sa va ganditi la exemple contrare, la opere care n-ar fi trebuit sa se afle in programa scolara ori la opere pe care le-ati fi preferat acolo.
Eu, insa, fara sa dau exemple, va spun ca am o problema de principiu cu aceasta fraza. Mie nu-mi trebuie confirmarea nimanui ca o carte este buna. Mie nu trebuie sa-mi bage nimeni pe gat o carte. Mie-mi place un anumit gen literar, altuia ii place alt gen. Eu prefer thrillere, altul ar citi numai SF-uri. Altcineva prefera romane de aventuri, altul prefera romane sociale.
In plus, ca bonus, deseori am avut impresia ca multe opere literare din programa scolara nu au ce cauta acolo din cauza varstei: sunt greu de inteles pentru un copil ori pentru un adolescent, insa pot deveni fascinante pentru un adult.
Ca sa nu mai spun ca generatia 86, din care fac, e fundamental diferita de generatia 96, chiar daca manualele scolare nu s-au schimbat foarte mult. Programa a ramas aceeasi.
Cititul te face antisocial
Nu stiu cum sa numesc acesti indivizi, dar sunt persoane care simt nevoia sa faca orice lucru impreuna cu cineva. Nu reiau intreaga poveste cu singuratatea si depresia. Aici simt nevoia doar sa precizez faptul ca exista o tona de cupluri, ca sa ma refer doar la ele, unde amandoi se pun in pat si … citesc. Apoi schimba cartile intre ei si a doua ori a treia zi dezbat problemele din ele. O activitate sociala dubioasa, de tocilari. Aia cool se duc la filme cu gagici si masini si fluiera la fiecare san dezvelit. Stiu.
Intr-adevar, in multe colectivitati aia antisociali sunt in general tocilarii care citesc mult. Dar nu cititul ii face antisociali, ci relatia ar putea fi inversa: pentru ca-s antisociali, se refugiaza in activitatea aia care nu necesita prezenta altei persoane. In plus, cei care sustin asta de fapt isi cauta scuze pentru a nu citi.
Cititul iti strica ochii
Acu’, na, daca citesti la 2 noaptea, la lumina lumanarii, ca acu’ treij’ da ani, ochii tai nu vor prea fericiti. Dar, credeti-ma, aceiasi ochi iti vor blestema si rutina zilnica: laptop, telefon, cinema, televizor. Rutina care e mult mai daunatoare decat cititul.
Si, apropo, atunci cand alegi cartile, sa ne referim strict la cele fizice, le poti alege si pe criteriul asta: sa aiba scris mare, sa nu fie un contrast suparator pentru ochi. Recunosc, sunt unele carti al dracului de greu de citit, asta neinsemnand ca-s mai nocive pentru ochi decat un binging de seriale.
Blogurile de carti nu au succes
Cand mi-am facut blogul de carte cativa prieteni pronosticau ca va fi cel mai slab ca trafic. Ca daca nimeni nu mai citeste carti, cine dracu’ mai citeste un blog de carte?
Problema este ca, de fapt, blogul chiar are succes. Merge mai bine decat teatrul, merge mai bine decat fotbalul. E foarte bine optimizat pe numele unor carti, autorii romani, caci ii citesc destul de des, au grija sa distribuie articolele despre cartile lor. Drept urmare, inca un mit distrus: blogurile de carte au succes daca-s bine scrise. Asa cum e acesta 🙂 Ceea ce inseamna SI ca lumea, de fapt, citeste. De fapt, se citeste mai mult decat cred unii si altii.
Voi mai stiti alte mituri despre citit? Din alea false de preferat, caci imi place la nebunie sa contrazic o intreaga turma.
ps: Printre acest mituri despre citit pe care le daram, mai este unul, de care era sa uit: scriitorii romani contemporani scriu prost, fie citim straini, fie citim clasici romani. Este iarasi fals. Complet fals. E drept, depinde ce autori alegi, caci daca citesti Tudor Chirila si Mihaela Radulescu esti cu adevarat … penibil! Altfel, cartea din imaginea este cea mai recenta carte a lui Igor Bergler si poate fi comandata de pe Libris, Cartepedia si Elefant.
Leave a Reply