Mentionez din start: am imprumutat aceasta carte, Barbati pe tocuri, de la o AMICA. Tin sa subliniez acest lucru, e important. Aveam cartea la mine si am fost intrebat constant ce-i cu ea, de ce-mi trebuie mie asa ceva. Cele mai importante reactii au fost:
1. Ai Barbati pe tocuri la tine si NU esti imbracat in roz? E ceva gresit…
2. Nu ai dat banii pe ea. Logic. Tu dai banii pe haine feminine, nu pe carti feminine.
3. Intai ti-a placut Fifty Shades, acum citesti asa ceva. Nu stiu ce sa zic …
Acum, e dificil de caracterizat cartea lui Marcel Manea. Este dificil inclusiv de incadrat intr-un tipar. Cum m-as raporta la ea? Pai intr-un mod cat se poate de … neutru. Nu-s singurul care afirma ca nu pot spune ca mi-a placut, dar nu pot spune nici ca mi-a displacut. Pur si simplu este diferita, COMPLET diferita, nu este chiar genul meu, asta-i cert, dar a avut ceva care m-a facut s-o termin. Desi lecturarea ei a fost, in sine, o aventura.
Intai citisem, in autobuz, prima poveste. Asta acum vreo 3 saptamani. Ramasesem masca, eram socat: ce dracului am citit? Din pacate pentru mine, desi ma pot abtine sa SPUN lucruri, figura mea spune multe. Asa ca imaginati-va urmatoarea scena: un tip mare, inalt de 1.93, avand peste 140 de kile, imbracat super-colorat, care citeste cartea Barbati pe tocuri si care pare socat de ceea ce citeste. Eu aveam castile-n urechi, deci nu am auzit comentariile, chiar daca au fost.
Am renuntat deci, la carte, punand-o deoparte vreo 2 saptamani. O amica, adica persoana care mi-o imprumutase, a reusit sa ma convinga sa-i mai dau o sansa cartii. Am facut asta intai si intai pentru Marcel. Caci trebuie sa va zic asta: pe Marcel Manea il urmaresc pe Facebook de ceva timp. De mai bine de 1 an, daca am calculat bine. Ii apreciez postarile, are un umor special.
Culmea, insa, conform postarilor de pe Facebook ma asteptam la o cu totul alta carte. Cartea e intr-un stil total diferit. Asta in total contrast cu Eftimie, care e acelasi si pe Facebook, si pe blogul sau, si in carte. Marcel reuseste sa faca distinctia intre o postare pe Facebook si o carte. O carte presupune cu totul si cu totul alte rigori.
Per total, Barbati pe tocuri o sa va surprinda. Veti aprecia scriitura chiar daca nu veti aprecia, pe de-a-ntregul, cartea. Da, sunt sanse s-o apreciati, sa gaseasca ceva in voi, sa va placa sa cititi cum un scriitor barbat a scris din perspectiva unor femei. S-ar putea sa va placa mult unele povestiri, iar altele sa va displaca profund. Caci, desi-s scrise de acelasi autor si cumva sunt in acelasi stil, ele sunt COMPLET diferite. Tematici diferite, personaje diferite. Fara sa va fac spoiler, pot spune ca prima poveste este cea mai slaba dintre cele 23. De altfel, cred ca asa au fost gandite: sa fie din ce in ce mai bune. Daca ar fi pusa cea mai buna dintre ele la inceput, celelalte ar fi dezamagit profund cititorul. Banuiesc, nu dau cu parul.
Cartea Barbati pe tocuri a aparut la editura Herg Benet si poate fi gasita pe Elefant, Libris si Carturesti.
Like this:
Like Loading...
