Viata e frumoasa, DAR merita citita!

Tag: Maia Morgenstern

Orez cu lapte – Maia Morgenstern

Orez cu lapte este a treia carte autobiografica scrisa de doamna Maia Morgenstern, dupa Nu sunt eu (care a si fost pusa in scena) si Eu sunt Maia. Acum, dupa ce le-am citit si pe celelalte doua si am si scris despre ele (dovezile-mi sunt link-urile de mai sus, pe care va invit sa le accesati), ce as mai putea spune despre acest al treilea volum? Pai 3 lucruri, ca tot suntem la volumul 3.

Orez cu lapte este o carte care se desfasoara in prezent, chiar daca trecutul este evocat la fiecare pas. Mama doamnei Maia, tatal ei, Dusea, copilaria, intrarea la facultate, plus alte cateva persoane extrem de importante din viata ei. Continue reading

Eu sunt Maia – Maia Morgenstern

Eu sunt Maia este continuarea cartea Nu sunt eu. Ma rog, nu este un sequel in adevaratul sens al cuvantului, cartile pot fi citite separat. Insa din prima carte stii deja mare parte din copilaria doamnei Maia, stii despre parintii ei. Acum tot ce citesti pare o frumoasa completare, pare ceva firesc. Chiar sunt curios cum este inteleasa aceasta carte de catre cineva care NU a citit-o pe prima.

Eu sunt Maia este tot un fel de jurnal. Incepe pe data de 29 februarie 2020. Adica acea data atat de speciala incat o intalnim doar din 4 in 4 ani. Oamenii nascuti pe acea data sunt realmente speciali. Singurii pe care-i invidiez.

Asa cum ghiciti, cum intuiti, Eu sunt Maia ne trece prin toata perioada pandemiei. Ne reaminteste ce am trait, ne ajuta sa nu uitam.

Personal, desi stilul este unul jumatate nostalgic, jumatate glumet, nu am citit cu foarte multa placere acele lucruri. Este o perioada neagra pentru mine, o perioada in care, din punctul meu de vedere, a iesit ce e mai rau din multi oameni. In loc sa ne unim, sa luptam impreuna, ne-am dezbinat, ne-am izolat, ne-am departat, fizic si psihic, unii de altii. O perioada pe care nu vreau s-o uit, dar de care nu-mi amintesc cu placere. Continue reading

Nu sunt eu – Maia Morgenstern

In cazul cartii Nu sunt eu am parcurs drumul invers decat cel recomandat: intai am vazut montarea teatrala omonima (in cadrul FEST-FDR 2020, singurul festival de teatru pe care l-am prins in acel an pandemic), apoi am cumparat cartea si dupa mai bine de 2 ani am si citit-o. Fara sa vreau, fara sa stiu, am ascultat exact indemnul autoarei din introducere: cartea trebuie sa stea la dospit in biblioteca proprie, sa stranga ceva praf, abia apoi sa fie citita.

In plus, faptul ca intai am vazut spectacolul si abia apoi am citit cartea Nu sunt eu m-a avantajat din alte 3 motive: Continue reading

© 2024 CitestE-MI-L

Theme by Anders NorenUp ↑