Eu sunt Maia este continuarea cartea Nu sunt eu. Ma rog, nu este un sequel in adevaratul sens al cuvantului, cartile pot fi citite separat. Insa din prima carte stii deja mare parte din copilaria doamnei Maia, stii despre parintii ei. Acum tot ce citesti pare o frumoasa completare, pare ceva firesc. Chiar sunt curios cum este inteleasa aceasta carte de catre cineva care NU a citit-o pe prima.
Eu sunt Maia este tot un fel de jurnal. Incepe pe data de 29 februarie 2020. Adica acea data atat de speciala incat o intalnim doar din 4 in 4 ani. Oamenii nascuti pe acea data sunt realmente speciali. Singurii pe care-i invidiez.
Asa cum ghiciti, cum intuiti, Eu sunt Maia ne trece prin toata perioada pandemiei. Ne reaminteste ce am trait, ne ajuta sa nu uitam.
Personal, desi stilul este unul jumatate nostalgic, jumatate glumet, nu am citit cu foarte multa placere acele lucruri. Este o perioada neagra pentru mine, o perioada in care, din punctul meu de vedere, a iesit ce e mai rau din multi oameni. In loc sa ne unim, sa luptam impreuna, ne-am dezbinat, ne-am izolat, ne-am departat, fizic si psihic, unii de altii. O perioada pe care nu vreau s-o uit, dar de care nu-mi amintesc cu placere.
Altfel, fiind vorba despre un trecut foarte apropiat, marturisesc ca am trait si eu, in felul meu, lectura cartii. Atunci cand a fost vorba despre evenimente la care am participat, am trait mult mai intens.
De pilda, in 2020 am fost la un singur festival, FEST-FDR la Timisoara. Acolo am vazut punerea in scena a precedentei carti. Datorita celor 2 carti ale doamnei Maia, in mintea mea acel festival este lipit, precum timbrul de scrisoare, de spectacolul in cauza. Cand imi amintesc de Fest-FDR 2020 imi amintesc despre spectacolul doamnei Maia.
Imi amintesc, de pilda, cum festivalul a inceput in aer liber, caci asa fusese conceput, gandit, insa ultimele 4 zile au fost cu ploaie, drept urmare am intrat inauntru. Eu si cu alti cativa oaspeti din Bucuresti, iubitori de teatru, ne-am bucurat, am considerat ca ploaia aduce lucruri bune. Pentru mine au fost primele spectacole vazute INTR-O SALA DE TEATRU dupa luni bune.
Spectacolul in cauza, Nu sunt eu, s-a desfasurat afara. Un public cald, o vreme nu foarte calda, aplauze intense, dar prea putin auzite din cauza locatiei. Cand am intrat in sala, cel mai mult si mai mult m-am bucurat de aplauzele finale. La fel de intense ca afara, dar care s-au auzit cu totul altfel…
Sa revin, totusi, la cartea Eu sunt Maia. Traiam jurnalul ei si ma gandeam in acelasi timp la mine. Fix din acest motiv am fost un pic dezamagit ca a sarit peste 29 noiembrie 2020. Cum, n-a notat nimic de ziua mea de nastere?
29 noiembrie 2021 apare. Este ceva important, va recomand sa cititi.
Totusi, nu inteleg de ce nu apare, ca data speciala, importanta, ziua de 9 martie 2022. Pentru mine este una dintre cele mai importante si mai relevante date. Plec de la premisa ca orice discutie despre 2022 trebuie sa plece de la cum s-au schimbat lucrurile dupa revenirea la normalitate.
Jurnalul se incheie pe 31 martie 2022. Razboiul din Ucraina incepuse de o luna si un pic, opinia publica era inca in cautarea cat mai multor informatii de acolo, iar ajutoarele pentru refugiatii veniti din tara vecina impresionau o lume intreaga. Veti regasi si aceste lucruri in cartea Eu sunt Maia. Nu va dezvalui exact cum.
Acum, imi este greu sa judec critic gandurile unui om. Eu sunt Maia este un jurnal intim al Maiei Morgenstern, asa ca trebuie luat ca atare. E imposibil sa-l critici, sa-l judecati. Dac-as face asta as simti ca i-am cerut voie sa am acces la cateva secrete de-ale ei si apoi as stramba din nas la vederea lor.
Strict literar, prima parte, Nu sunt eu, a fost mult mai impresionanta. In cazul meu, o judec astfel si datorita punerii ei in scena. Insa strict obiectiv, “dezvaluirile” din tinerete sunt mai importante, mai relevante, mai “spumoase”, decat cele din prezent.
Doar ca cele 2 carti, Nu sunt eu si Eu sunt Maia, trebuie judecate impreuna. Pe viitor, Editura Litera ar trebui sa le scoata intr-un volum unic. Caz in care, judecandu-le la pachet, am avea o carte extrem de interesanta, de FRUMOASA, de sensibila. Si am evita comparatia nedreapta dintre cele 2 volume. Ca si cum doamna Maia s-ar concura singura si ar constata ca … a iesit pe locul 2. E ciudat, e absurd, dar nu este neaparat gresit.
ps: Mi-au placut referintele la filmul Capra cu trei iezi. Citind trimiterile din volumul Eu sunt Maia, mi-am amintit de film, de cat de mult m-a impresionat si deopotriva m-a ingrozit. Excelent film, il recomand din suflet.
0 Comments
1 Pingback