Glontul care a ratat tinta este a treia carte a seriei Clubul crimelor de joi. Eu am sarit a doua carte (Barbatul care a murit de 2 ori), carte pe care o am, dar care inca isi asteapta cuminte randul. Nu pot sa incep sa va vorbesc despre acest volum fara sa va spun cateva lucruri esentiale despre prima parte.
Asadar, am citit aceasta carte, Clubul crimelor de joi, candva in 2021. Prin februarie. La vremea ei nu ma daduse pe spate, nu ma impresionase deloc. Mai mult ma plictisise. Prea multa vorbarie, prea putina actiune. In mod cert nu era ceva pe placul meu.
Doar ca aceste blog-tour-uri, la care tot particip si in care este inclus si acest articol, m-au silit sa dau o sansa acestui al treilea volum. Pentru ca timpul meu din aceasta perioada este limitat, nu am avut timp sa citesc volumul 2. Am zis ca citesc direct volumul 3, Glontul care a ratat tinta, apoi vad eu daca mai merita sa-mi pierd timpul si cu al doilea. Concluzia e simpla: merita!
Insa nu este aceasta partea esentiala. Mai e ceva fundamental: desi am crezut ca e o carte care nu m-a dat pe spate, ea a trecut in mod surprinzator testul timpului. Mi-am adus aminte, dupa aproape 2 ani, cam toate personajele. Ele mi-au ramas intiparite in minte. Au ramas cumva in mine. Parca ma cheama, ma indeamna, sa nu le abandonez. Parca ma cearta ca am criticat (prea dur?) acea prima parte. Care, acum imi dau seama, este de fapt o introducere foarte buna.
Drept urmare, chiar daca timpul nu e chiar prietenul meu, am decis sa recitesc prima parte (sa vad ce detalii am uitat) si apoi sa ma apuc si de partea a doua. Sunt carti grele, complicate, dar na, cand imi place ceva …
Despre ce este vorba in Glontul care a ratat tinta? Pai, intai si intai, despre o crima fara cadavru. Pur si simplu cadavrul nu a fost gasit niciodata, dar victima, o ziarista aflata in ascensiune, era celebra. Cazul a ramas nerezolvat, asa ca se dovedeste a fi perfect pentru Clubul crimelor de joi. Dar celebritatea unui caz aduce si probleme. Caci nu toata lumea e fericita ca se discuta din nou despre caz.
Asa ca, desi initial nu era niciun cadavru, intre timp apar cadavre. Chiar 2. Crime noi, proaspete, pe care simpaticii varstnici ai clubului trebuie sa le rezolve. Nu va zic nimic altceva, va las pe voi sa descoperiti vinovatul. Sau vinovatii. Si, mai ales, de ce lipsea cadavrul.
Partea buna, frumoasa, a acestei povesti este ca in sfarsit am simtit ca citesc un thriller. Nu mai era o introducere, nu simteam ca adorm cu cartea in mana. Dimpotriva: ritm alert, twist-uri (intorsaturi de situatie imi suna ciudat), personaje noi, mister si … la fel de multa buna-dispozitie. Caci oricat de mult mister ar exista, Clubul crimelor de joi ramane un club simpatic, unde oamenii se simt bine. Cazurile sunt savurate, chiar daca pentru elucidarea lor oamenii muncesc pe bune. Atat cat le permite varsta, evident.
Gandindu-ma Glontul care a ratat tinta si la prima carte a seriei, imi dau seama ca nu tot timpul inceputul unei serii este cea mai buna parte a ei. Doar ca, din pacate, in foarte multe cazuri un inceput slab, greoi, te “convinge” sa renunti la acea serie. Ratezi mult, cum as fi ratat eu aici, insa timpul este valoros pentru toata lumea. Deci nu condamn pe nimeni care nu a reusit sa ajunga la aceasta carte, desi eu va recomand din suflet s-o faceti.
Glontul care a ratat tinta este o carte excelenta, care poate fi citita si distinct. Poate fi inteleasa 95%. Cateva glume si situatii vor fi mai greu de inteles, dar cazul in sine poate fi savurat si fara lecturi anterioare. Ceea ce ii confera un IMENS avantaj.
Glontul care a ratat tinta a aparut la Editura Crime Scene press, loc de unde va recomand sa v-o comandati!
Leave a Reply