Orez cu lapte este a treia carte autobiografica scrisa de doamna Maia Morgenstern, dupa Nu sunt eu (care a si fost pusa in scena) si Eu sunt Maia. Acum, dupa ce le-am citit si pe celelalte doua si am si scris despre ele (dovezile-mi sunt link-urile de mai sus, pe care va invit sa le accesati), ce as mai putea spune despre acest al treilea volum? Pai 3 lucruri, ca tot suntem la volumul 3.

Orez cu lapte este o carte care se desfasoara in prezent, chiar daca trecutul este evocat la fiecare pas. Mama doamnei Maia, tatal ei, Dusea, copilaria, intrarea la facultate, plus alte cateva persoane extrem de importante din viata ei.

Insemnarile din aceasta carte Orez cu lapte pornesc din data de 2 aprilie 2022 si se opresc in data de 1 octombrie 2023. In continuare incerc sa-mi amintesc ce faceam eu in acele date, daca ele sunt sau nu importante pentru mine. Insa daca fac un pas in spate si privesc imaginea de ansamblu, constat urmatorul lucru: 2 aprilie 2022 inseamna ca pandemia era gata. S-a reintrat in normalitate, s-a iesit din starea de alerta, pe data de 9 martie 2022. Se renuntase la masti, deja se uitase brusc totul. Deci in aceasta carte nu se vorbeste despre pandemie. Deloc. Este ca si cum ea n-ar fi existat. Ca si cum s-ar fi evaporat brusc.

Un al treilea lucru important de precizat legat de aceasta carte este dualismul care o caracterizeaza pe doamna Maia: este 100% actrita si 100% evreica. Doua lucruri asumate, cu care se mandreste, dupa care-si ghideaza viata. Chiar daca in cazul celui de-al doilea aspect ea este o evreica atipica: o evreica atee, crescuta ca atare, care respecta sarbatorile doar pentru ce reprezinta ele. Le respecta ca un ateu tolerant, fara sa le interiorizeze din punct de vedere religios.

Nu va dezvalui de ce cartea se cheama Orez cu lapte, asta veti descoperi singuri. Insa va dezvalui la ce m-am gandit eu cand am vazut titlul. Da, stiam ca este o alta carte de-a doamnei Maia, le citisem in prealabil pe celelalte 2, stiam la ce sa ma astept. Insa titlul ma ducea cu gandul la ceva nostalgic, la ceva din copilarie la care tanjim, la care doamna Maia tanjeste, si in viata de adult. Ma gandeam ca este o intoarcere constanta, permanenta, la copilarie, la casa parinteasca, la familie. La origini.

Nu, nu vreau sa va dezvalui daca este chiar asa sau nu. Vreau sa va mai spun doar un lucru: oare cum este receptata aceasta carte de catre cei care nu le-au citit pe precedentele? Ma gandesc, fara sa dau cu parul, fara sa fiu convins, ca este ca si cum ai descoperi un om in varsta fara sa-i fi descoperit trecutul, fara sa il stii cum era copil. Chestie care, sa ne intelegem, ni se intampla constant. Cunoastem prezentul unui om, il cunoastem intr-o anumita ipostaza, in putine cazuri avem ocazia, privilegiul, sa-i cunoastem si trecutul.

Concluziile le trageti singuri. Sau nu. Caci oricum nici cartea Orez cu lapte nu are o concluzie certa. Este un fragment, o frantura, din viata autoarei. Atat si nimic mai mult.

Orez cu lapte, a treia carte autobiografica scrisa de Maia Morgenstern, a aparut la Editura Litera, loc de unde va sfatuiesc si pe voi s-o achizitionati. Si celelalte 2 tot acolo au aparut.

ps: Citind Orez cu lapte mi-am pus din nou intrebarea: oare as putea citi biografia ori autobiografia unei personalitati care-mi displace? Ori a uneia despre care am o parere neutra? Eu sunt fan al doamnei Maia, chiar daca nu fanatic, asa ca am citit cu placere cartea. Dar oare cu la fel de multa placere o va citi un nefan de-al ei? 

ps2: Nu stiu cine nareaza Orez cu lapte pe VOXA (platforma a Editurii Litera), insa eu citeam aceasta carte si auzeam in cap vocea inconfundabila a doamnei Maia. Eu nu sunt fanul cartilor audio, insa as asculta aceasta carte daca as auzi vocea autoarei. Pe bune ca in acest caz cartea audio ar fi superioara celei fizice, scrise.