Regina rosie este prima parte a seriei omonime (am pus la serie titlul original, spaniol, din motive de SEO), serie considerata a fi revolutionara in genul ei literar (thriller-mistery). Spun din start: mi-a placut foarte mult romanul, personajul principal Antonia Scott este un personaj fabulos construit, chiar daca nu este atat de realist construit. Aici am o mica, dar foarte mica problema, asupra careia voi reveni.

Regina rosie este un proiect ultra-secret, nu va dau detalii despre el, fiind un fel de organizatie invizibila care rezolva problemele pe care institutiile oficiale nu le pot rezolva. Pentru ca organizatia nu exista, nici oamenii care o compun nu trebuie sa iasa in fata.

Jon Gutierrez este un politist gay din Bilbao, ce tocmai fusese suspendat din politie. El vrusese sa se razbune pe un proxenet, punandu-i in portbagaj o cantitate considerabila de droguri. Din pacate, fusese filmat, asa ca acum proxenetul era victima, iar politistul era vinovatul.

Primeste brusc, neanuntat, un telefon misterios de la Mentorul, misiunea sa fiind sa convinga o tanara, Antonia Scott, sa se urce intr-o masina. Sar peste detaliile nerelevante si merg direct la cazul pe care cei 2 ajung sa-l rezolve impreuna. Mai multi copii ai unor oameni cu bani sunt rapiti, unul dintre ei fiind ulterior gasit mort. Cei 2 trebuie sa rezolve cazul, insa trebuie sa aiba in vedere 3 aspecte: nu trebuie sa calce pe bataturi politia care se ocupa oficial de caz, nu trebuie sa faca public nimic si nu trebuie, SUB NICIO FORMA, sa ia de capul lor legatura cu familiile. Care familii se pare ca ar fi fost intr-un fel santajate. Chiar daca nu un santaj clasic.

Despre Jon Gutierrez nu sunt atat de multe de zis. Este creionat intr-un mod dubios, foarte colorat, ca sa ma exprim plastic, insa nu pare a se folosi de toate atributele sale. Multe sunt puse acolo doar ca sa fie, de estetica. Ma rog, asta in primul volum. Astept cu interes urmatoarele, poate acolo va iesi mai mult in evidenta.

Cum este el? Pai intai si intai e gras, ceea ce il impiedica sa urmareasca infractorii. Ma rog, e un handicap. Tot handicap pare a fi si dorinta sa de a se imbraca tot timpul elegant. Costum de lana musai. Ideea e ca el pare, ca imagine, un om de scoala veche, un om care nu pare a fi descoperit blugii.

O alta caracteristica a sa este faptul ca-i gay. Este o informatie pur si simplu inutila. In afara de faptul ca nu se da la Antonia Scott (si nici la colega sa, medicul legist fiind tot femeie), nu vad care ar fi importanta acestei informatii.

Ultima dintre ele, ca locuieste in Bilbao cu mama sa, este iarasi irelevanta in actiunea cartii. Poate doar la conturarea profilului sau psihologic, insa cam atat.

Sa ne intelegem: eu am o gandire poate prea matematica. Eu sunt de parere ca un enunt nu trebuie sa aiba informatii in plus. La matematica, se spune ca trebuie sa folosesti absolut toate informatiile, toate datele din enunt. Daca nu le-ai folosit pe toate, atunci fie rezolvarea ta este gresita, fie enuntul este formulat gresit. Are prea multe informatii.

Nu am o problema cu faptul ca e gay, insa informatia aceasta imi pare pusa doar ca sa bifeze corectitudinea politica. Nu are nicio implicatie, nicio finalitate. Da, profilul sau psihologic este important, un politist gay putand insemna un om usor izolat si la el in oras, dar si in politie in general. Politistii sunt de felul lor mai conservatori, mai putin progresisti. Pot admite ca are un pic de sens.

Insa sunt convins ca autorul se putea folosi mai bine de aceasta caracteristica, putea introduce o idila cu cineva. Putea condimenta actiunea cu ceva in care sa-l implice pe Jon.

Si ajung acum la Antonia Scott, la Regina rosie. Personajul de care imi aminteste ea este Lisbeth Salander din seria Millennium. O persoana geniala, supradotata, care-si foloseste inteligenta sclipitoare, dar si intuitia (feminina?) pentru a rezolva cele mai dificile cazuri, Antonia Scott este un personaj delicios. Fabulos. Doar ca e prea putin credibil.

Sa ne intelegem: exista persoane supradotate, persoane cu IQ mult peste medie. La final, autorul chiar mentioneaza cateva astfel de persoane. Problema este, daca-mi permiteti exprimarea, de ordin psihologic. Personal, nu am cunoscut nicio astfel de persoana, ele sunt 5 in toata lumea, asa ca senzatia mea este ca ele nu exista, ca-i vorba despre o exagerare literara. Care exagerare oricum exista.

In plus, o persoana geniala, supradotata, nu traieste in conditiile acelea. Nu are cum sa nu aiba un job stabil, demn de inteligenta sa, nu are cum sa traiasca atat de izolat. Daca mai adaugam si organizatia aceea ultrasecreta, proiectul, cum vreti sa-i spuneti, numit Regina Rosie, atunci totul devine cu adevarat … SF. Sau, ma rog, fantastic, nu neaparat stiintific. Deci deloc realist.

Nu spun ca nu-mi plac si operele de genul. Ador inclusiv scrierile lui Dan Brown, regele thrillerelor conspirationiste. Insa pentru mine cele mai bune thrillere politiste sunt cele realiste, cele care te sperie pentru ca iti dau senzatia ca ai putea fi si tu victima.

Lumea creionata de autorul spaniol Juan Gomez-Jurado nu ma sperie pentru ca nu este reala. Nu pare deloc lumea mea.

Acum depinde cautati voi la un thriller. Regina rosie e o carte extrem de bine scrisa, cu personaje extrem de bine conturate. Poate nu toti au obsesia realismului, asa cum o am eu, asa ca il vor savura mai mult decat am facut-o eu.

Ma rog, este posibil ca unele lucruri sa fie atenuate in urmatoarele volume, astfel incat SERIA Reina Roja sa fie/sa devina una cu adevarat exceptionala. Ceea ce imi doresc din suflet.

Regina rosie, primul volum al seriei, a aparut in limba romana la Bookzone, loc de unde va sfatuiesc si pe voi s-o achizitinati.