Central Park este a treia carte de-a autorului francez de succes Guillaume Musso pe care am avut placerea sa o citesc. Primele 2 citite au fost, in ordine, Vei fi acolo? si Angelique. Toate 3 sunt romane de sine statatoare, asa ca este irelevanta ordinea lor. Nu este ordinea aparitiei. Insa spun din start: Central Park este cea mai buna dintre ele. Si printre cele mai bune carti citite de mine in ultima vreme.
Central Park din New York este locul de unde incepe intreaga aventura a acestui roman. Alice si Gabriel se trezesc pe o banca din Central Park legati cu catuse unul de celalalt. Destinele lor au fost legate de cineva, asa ca Alice, inca politista, trebuie sa afle cine a facut asta. Si mai ales de ce.
Instinctele de politist se activeaza in situatii limita, asa ca Alice face tot ce poate, tot ce stie, apeleaza la toti colegii pe care-i cunoaste, pentru a afla adevarul. Prima parte a adevarului este ce cauta in New York, cum a ajuns acolo. De acolo trebuia sa porneasca. Restul urma sa decurga de la sine.
Central Park este structurat pe 2 planuri narative, prezentul in care ii avem pe cei 2 protagonisti, o echipa ad-hoc dornica sa descopere adevarul, si trecutul sau acel trecut pe care Alice reuseste sa si-l aminteasca. Cu cat avanseaza mai mult cu ancheta din prezent cu atat isi aduce aminte mai multe din trecut. Care este acel caz din trecut care o bantuie, de ce nu-si amintea ea atat de bine trecutul si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Fara sa va dezvalui nici macar 1% din final, va pot spune cu mana pe inima ca Central Park este tipul de roman cu final fabulos. Finalul este realmente perfect: imposibil de anticipat, socant, care schimba radical absolut totul, care efectiv acopera toate gaurile din poveste, toate fracturile logice, si care te face sa-ti doresti sa recitesti cartea. Pe bune: eu as vrea s-o recitesc avand in cap finalul pentru a-mi da seama cum voi privi actiunile personajelor stiind cum se termina totul. Ok, nu voi mai fi socat, suspansul va fi zero, dar voi putea aprecia o scriere realmente senzationala. Incredibila.
Mult timp am evitat, nici eu nu stiu de ce, scrierile lui Guillaume Musso. M-au speriat caracterizarile gasite: scrie thrillere care nu prea sunt thrillere, scrierile sale sunt poezie pura, are mult romantism in cartile sale chiar si atunci cand nu pare nimic romantic. Si alte caracterizari care mie-mi sunau amenintator. Acum, dupa 3 carti de-ale sale citite, pot spune ca vreau sa-i citesc toata opera. Evident, imi vine sa spun ceva de dulce si celor care au scris acele caracterizari eliptice, prea putin explicate, justificate. E drept, au si ceva circumstante atenuante: nu poti intra prea mult in detalii din cauza spoilerelor.
Revenind la Central Park, veti gasi aici 2 personaje fabulos conturate. Incredibile. In special Paul, colegul de suferinta al lui Alice. Desi nici Alice nu e de lepadat. Dimpotriva.
Un ultim aspect: desi actiunea se desfasoara in mare parte pe teritorul SUA, cartea este cat se poate de frantuzeasca. De pariziana chiar. Daca o frantuzoaica ajunge in Central Park din New York, ea nu se va americaniza, ci va aduce tot aerul frantuzesc cu ea. La figurat, nu la propriu.
Per total, Central Park este un roman fabulos, pe care-l recomand oricarui iubitor de thrillere. De fapt, e recomandat chiar si celor care nu plac thrillerele, dar ar vrea sa se apuce de acest gen literar. Pe cuvant de fan thrillere!
Central Park a aparut in limba romana la Editura ALL, putand fi achizitionata SI de pe Bookzone, Libris, Libraria Delfin, Carturesti, Librex, Librarie.net, Cartepedia, Bookcity si eMAG.
ps: Central Park m-a surprins placut si prin altceva: fiecare capitol are atribuit atat un titlu, cat si un citat. Va sfatuiesc sa fiti foarte atenti la cele 2. Nu va spun mai multe.
Leave a Reply