Angelique este abia a doua carte de Guillaume Musso pe care o citesc. Mai am cateva prin biblioteca, inca 2, care-si asteapta cuminti randul. Prima dintre ele a fost Vei fi acolo?, carte care mi-a placut, dar in acelasi timp m-a intrigat. Imi doream sa mai citesc carti de-ale autorului, insa de fiecare data amanam acest lucru. De fiecare data dadeam prioritate altor carti, altor autori.

Romanul Angelique incepe la finele anului 2021, de Craciun, cand un fost politist, Mathias Teillefer, se trezeste intr-un salon de spital alaturi de o necunoscuta care statea la capataiul sau. Necunoscuta este Louise Collange, o studenta venita voluntar sa cante la violoncel pacientilor. Cantecele ei ar fi trebuit sa le aline durerea, sa le schimbe starea psihica, insa in cazul lui Mathias Teillefer efectul parea a fi contrar.

Ea afla repede ca el este politist, chiar daca fost, asa ca il roaga sa redeschida un caz mai ciudat: sa ancheteze moartea suspecta, declarata sinucidere, a mamei ei. El este la inceput foarte reticent, insa ulterior incepe sa cerceteze si isi ia foarte in serios rolul. La ce se ajunge intr-un final ramane sa descoperiti singuri.

Fara sa va fac vreun spoiler si fara sa va dezvalui de unde vine titlul romanului, vreau sa va vorbesc un pic despre stilul de scriere al acestui roman. Pe scurt de tot, Angelique nu este un thriller clasic, unul in care stam cu sufletul la gura pentru a afla deznodamantul.

Nu pot spune nicicum ca nu are suspans, are destul suspans, insa suspansul are cu totul alte surse. Cazul este mai complex decat credeam, iar rezolvarea lui presupune mai mult decat aflarea vinovatului.

Ca s-o spun altfel, Musso este scriitorul care reuseste sa imbine romantismul cu thrillerul, reusind sa aiba proportii egale din fiecare, fara ca fanii vreunuia dintre genuri sa fie dezamagit. Eu, care nu citesc romance, dar care-s pasionat de thrillere, ma declar mai mult decat multumit de acest mix.

E drept, as fi preferat sa aflu mai tarziu vinovatul, as fi vrut poate alt titlu (vedeti voi de ce titlul este SPOILER!), dar per total rezultatul este unul excelent.

Ca sa ma exprim astfel, este un fel de poezie romantica si macabra, un amestec eclectic de Eminescu si Bacovia. Stiu ca vi se pare ciudat ca spun asta, dar fix asa este. Ma rog, influentele sunt mult mai multe, ele avand dedicate un capitol distinct. Ca sa intelegeti mai bine: la inceputul fiecarui capitol este un citat dintr-un autor sau dintr-un film. La final, in ultimul capitol, vedem exact DE unde sunt citatele. Adica initial vedem doar Murakami, abia la final aflam din care carte de-a sa vine acel citat.

Nu pot sa inchei fara sa vorbesc despre … pandemie. Dupa cum ati vazut la inceputul articolului, actiunea are loc in timpul pandemiei, la finalul ei de fapt. Fara sa fac spoiler, spun ca avem pe parcursul actiunii un conspirationist autentic (nu va dezvalui conspiratia, va spun doar ca este pur si simplu DELICIOASA!), dar si un deces declarat oficial MORT DE COVID, care insa ar putea avea alta cauza. Cand citeam, imi aminteam cum gandea mintea mea conspirationista, plina de thrillere: oare cati oameni bolnavi de COVID au fost omorati de asasini profesionisti? Daca victima era bolnava de COVID, crima devenea mult mai usoara. As zice chiar banala. Vedeti cum sta treaba in cazul romanului Angelique.

Angelique este per total un roman atipic, excelent scris, cu multe twisturi, cu ceva intoarceri in timp, cu mult suspans si cu mult romantism. Nu as putea cuprinde intr-un singur articol toate epitetele care ar caracteriza acest roman.

Va mai spun doar ca recomand Angelique atat fanilor romance, cat si fanilor de thriller. Daca sunteti fani ai ambelor genuri, este alegerea perfecta.

Angelique a aparut in limba romana la Editura TREI, loc de unde va sfatuiesc si pe voi s-o comandati.

Articolul despre romanul Angelique face parte dintr-un nou blog-tour de-al Crime Club. Pana acum, au mai aparut articole pe alte 2 bloguri/site-uri: Anca si cartile, respectiv Literatura pe tocuri.