Toti cei din acest tren sunt suspecti (Ernest Cunningham #2) - Benjamin Stevenson

Dupa succesul rasunator avut cu romanul Toti cei din familia mea au ucis pe cineva, scriitorul australian Benjamin Stevenson, comediant la baza, revine cu un roman construit pe acelasi calapod: Toti cei din acest tren sunt suspecti.

De aceasta data, “eroul” Ernest Cunningham se afla intr-un tren, alaturi de alti scriitori, tren in care incep sa apara, rand pe rand, cadavre. Cine moare, cine sunt anchetatorii si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.

Partea interesanta, deopotriva vesela si trista, este ca nu am stiut nicio secunda daca ar trebui sa iau in serios acest roman. Toti cei din acest tren sunt suspecti este mult mai ambiguu, din acest punct de vedere, decat predecesorul sau. Este mai spre comedie, chiar daca nu imi doream neaparat acest lucru. As zice ca dimpotriva.

Nu stiu daca ar trebui sa laud faptul ca si atunci cand este serios, romanul de fapt ironizeaza pe cineva: scriitorii de thrillere, agentii literi, decalogul scris de Ronald Knox in 1929 referitor la cum sa scrii thrillere, cei care scriu la persoana intai si mai ales … pe cititor. Da, m-am simtit ironizat, parca as fi fost la un roast, chiar daca unul care nu m-a facut nicio secunda sa ma simt jignit.

Toti cei din acest tren sunt suspecti se desfasoara intr-un tren aflat in miscare, referinta la Orient Express-ul Agathei Christie fiind evidenta. Aici este vorba despre un tren mai salbatic, cel care strabate continentul australian de la Nord la Sud, un tren mai putin fitos, cel putin pe hartie. Pe de alta parte, in secolul 21 mersul cu trenul a ajuns ceva fie excentric, fie demn de clasa de jos: fie esti atat de special incat iti permiti sa pierzi 4 zile pe drum, fie esti atat de sarac incat nu-ti permiti avionul. A doua varianta pica din start, vorbim totusi despre un tren scump, chiar daca nu ATAT de scump precum Orient Express-ul, asa ca din start avem de-a face cu o clientela speciala.

Ce nu mi-a placut, mai exact ce mi-a lipsit, a fost absenta intorsaturilor, a twist-urilor, cu adevarat memorabile. Nu pot zice ca m-am prins cine era criminalul, era greu, daca nu chiar imposibil de intuit, insa modalitatile de a ma induce in eroare au fost fortate. Era clar ca fiecare sugestie urma sa fie demontata, stiam acest lucru dupa numarul de pagini pe care-l mai aveam de citit. Iar la cartile fizice, credeti-ma, numarul de pagini ramas este tot timpul cunoscut: poate nu stii exact cate, dar SIMTI ca mai ai DESTULE pana la final in fiecare secunda in care tii in mana cartea. Ceea ce, evident, NU se intampla in cazul cartilor electronice.

Legat de twist-uri, absenta lor m-a dus cu gandul la o mancare foarte buna lipsita de condimente. O friptura excelenta, bine patrunsa, care n-are nici macar sare. Ori o portie de cartofi prajtii care arata fabulos, dar carora le lipseste ceva.

In plus, faptul ca s-a repetat reteta din prima carte, pusa acum in aplicare intr-un tren, a accentuat senzatia de previzibilitate. Plus, bineinteles, povestirea la persoana intai, asupra careia naratorul-personaj a tot insistat: ni s-a spus constant ca un personaj care nareaza la persoana intai este unul care a supravietuit, asa ca orice infruntare pe care o are pe parcurs trebuie privita de cititor drept o lupta cu invingatorul dinainte cunoscut. Fix asta este si parerea mea despre cartile scrise la persoana intai.

Nu spun ca Toti cei din acest tren sunt suspecti este rea. Insa ambiguitatea “poveste serioasa” vs “satira” si absenta aproape completa a suspansului si a twist-urilor scad mult aceasta carte in ochii multor cititori. Eu o consider decenta, insa imi doresc ca seria Ernest Cunningham sa se opreasca aici. Ce e mult strica. Chiar daca recunosc ca m-am simtit bine, am savurat, cele 2 lecturi.

Toti cei din acest tren sunt suspecti a aparut in limba romana la Editura TREI, loc de unde va sfatuiesc si pe voi s-o achizitionati.