Nu sunt eu - Maia Morgenstern

In cazul cartii Nu sunt eu am parcurs drumul invers decat cel recomandat: intai am vazut montarea teatrala omonima (in cadrul FEST-FDR 2020, singurul festival de teatru pe care l-am prins in acel an pandemic), apoi am cumparat cartea si dupa mai bine de 2 ani am si citit-o. Fara sa vreau, fara sa stiu, am ascultat exact indemnul autoarei din introducere: cartea trebuie sa stea la dospit in biblioteca proprie, sa stranga ceva praf, abia apoi sa fie citita.

In plus, faptul ca intai am vazut spectacolul si abia apoi am citit cartea Nu sunt eu m-a avantajat din alte 3 motive:

Uneori inchideam ochii si mi-o imaginam pe doamna Maia spunand replica in cauza. Pe unele le recunosteam din spectacol, in frunte cu cea care da titlul cartii, pe altele incercam doar sa mi le imaginez.
In mod evident, spectacolul a fost doar un teaser, cartea fiind un pic mai ampla, mai dezvoltata. Drept urmare, in acest caz ordinea logica este intai spectacolul si abia apoi cartea. Intai teaserul si apoi varianta full, ca sa folosesc un limbaj cinematografic.
Daca ACEEASI carte, cu acelasi continut, ar fi fost scrisa de altcineva, probabil mi-ar fi placut mai putin. Sau deloc. Doamna Maia ii da, insa, viata, o insufleteste, iar faptul ca am vazut intai varianta cu viata si abia apoi partea seaca, ambele cu sau fara ghilimele, m-a facut s-o vad cu alti ochi. M-a facut s-o simt, s-o traiesc altfel.

Dintre toate invatamintele pe care doamna Maia le-a primit de la parintii ei, am retinut 2, ambele de la tatal ei:

Primul lucru este legat de ochelari si de cat de valorosi sunt ei. Nu ca bani, ci ca importanta. Eu port ochelari de la 3 ani, deci pot spune cu certitudine ca empatizez cu acest lucru. Pentru mine, ochelarii nu sunt un obiect al oamenilor batrani, cum ii vad multi, ci sunt parte din mine. I-am avut de cand ma stiu (oricum niciun om nu are amintiri dinainte de 3 ani), nu stiu cum este fara.
Al doilea lucru este legat de … ateism. Tatal doamnei Maia era ateu, insa un ateu care respecta credintele altora. Nu va zic foarte multe, va trebui sa descoperiti in carte intreg ateismul acestuia, eu va voi spune doar partea care m-a impresionat. La un moment dat, venise un preot (catolic sau ortodox, nu mai stiu; oricum, unul CRESTIN) la ei in casa, asa cum vin preotii de sarbatori. Sa sfinteasca prin casa. Tatal Doamnei Maia, DESI ATEU, i-a spus frumos ca ei sunt EVREI, dar ii multumesc pentru vizita si pentru gandurile bune. De ce nu i-a zis ca este ATEU? Pai … pentru ca l-ar fi jignit! O argumentatie foarte frumoasa este facuta acolo, chiar daca dupa mine are o mica problema: un crestin ar trebui cinstit cu ADEVARUL. Eu respect credinta lui X, crestina sau iudaica, respectand ADEVARUL. Adevarul este ca EU sunt ateu. Oare ar trebui sa ascund ateismul meu fata de preoti pentru a nu-i jigni? Mi-a placut modul in care a fost pusa problema, ideea ca ateismul tau, NON-CREDINTA ta, NU trebuie sa jigneasca pe nimeni, nu trebuie sa jigneasca in niciun fel credinta altcuiva. Daca mi-a placut nu inseamna ca nu pot chestiona situatia in cauza. Ca nu-mi pot pune intrebari.

Nu pot sa inchei fara sa ma mai leg inca o data de introducere. Eu am citit printre randuri ca este un fel de indemn la nonconformism, la nerespectarea unor reguli. Nu legi penale, ci reguli. Norme. Drept urmare, mi se pare PERFECT ca eu am vazut acest spectacol IN PANDEMIE, cu masca sub barba, desi ea trebuia sa fie OBLIGATORIU peste gura si peste nas. Cumva, fara sa vreau, am respectat intocmai niste instructiuni pe care in acel moment nu le citisem. Instinctiv, ca sa zic asa.

Nu sunt eu a fost a treia (autobiografie) teatrala pe care am citit-o, dupa Mihaita. Reconstituirea unei vieti si Caleasa aurita de Mihai Malaimare. Daca pana acum o apreciam pe doamna Maia Morgenstern strict prin prisma talentului ei actoricesc (atat in film, cat MAI ALES pe scena de teatru) ori prin prisma calitatilor manageriale dovedite in functia de director al Teatrului Evreiesc de Stat din Bucuresti, dupa lectura acestei carti incep din ce in ce mai mult s-o apreciez si ca om. Sa o CUNOSC si sa o apreciez ca om. Nu pot spune ca am CUNOSCUT-O complet dupa lectura cartii, dar sper din suflet ca macar 5% din OMUL Maia Morgenstern sa fie aici, in aceasta carte.