Desi initial imi doream sa scriu despre cartea biografica Mihaita. Reconstituirea unei vieti inainte sa-i vad punerea ei in scena, nu am fost capabil de asa ceva. Nici timp nu am avut prea mult sa scriu, dar nici inspiratie. Asteptam sa-i vad punerea in scena, sa-l vad adus la viata. Caci asta mi se pare dramatizarea unei carti: faptul ca ea PRINDE VIATA!

Pe doamna Doina Papp nu o cunosc personal, am vazut-o de cateva ori, dar nu am discutat niciodata cu dansa. Pe domnul Mihaita, insa, il cunosc, l-am si auzit si am si discutat cu dumnealui in mai multe randuri. Are o vouce unica, inconfundabila. Drept urmare, deseori cand vedeam citate vorbe de-ale lui, inchideam ochii si mi-l imaginam zicandu-le.

E drept, lectura cartii m-a intristat in multe randuri.

M-a intristat pentru ca, pe de-o parte, uitandu-ma pe lista de spectacole in care a jucat, imi dau seama cate am ratat. Cati actori imensi am ratat. Si, totodata, constientizez cate filme am ratat, unele mai putin bune, dar altele excelente. Extraordinare. Cand ma gandesc ca filmul de debut al lui George Mihaita, Reconstituirea, l-am vazut abia anul trecut, prin noiembrie … Noroc ca am vazut cateva spectacole pe care dumnealui (in fapt, autoarea cartii) le evoca in carte. Acest articol este pentru mine si un prilej sa mi le reamintesc  cu drag.

Am vazut Breaking News, unde consider ca face cel mai bun rol din cate am vazut. Desi el considera ca rolul din Casa Zoikai a fost mai bun, spectacolul acela fiind mai greu, mai complex, mai dificil, eu consider ca rolul din Breaking News, poate si pentru ca e mai proaspat in mintea mea, este cel mai bun. Nu am mai avut de mult timp senzatia ca se cutremura scena cand intra cineva asa cum am avut-o cand a pasit pe ea George Mihaita.

Am vazut si Casa Zoikai, un spectacol monument, grandios.

Am vazut si Poker, care a reprezentat pentru mine imboldul care m-a impins (din nou) catre teatru. Am explicat asta anul trecut.

Am vazut si minunatul spectacol de la ACT, dupa Morometii, intitulat Despre vorbim aici, domnule?

Am vazut si Femeia care si-a pierdut jartierele, intr-o locatie atipica pentru teatru: Romexpo. Desi proiectul era util, personal prefer teatrele situate central.

De fapt, daca stau sa ma gandesc, nu cred sa-l fi vazut vreodata pe George Mihaita intr-un spectacol DECENT, jucand mediocru.

Daca pana si eu, care am 33 de ani de impliniti, am atatea amintiri teatrale frumoase cu domnul Mihaita, va dati seama ce ne-ar putea spune o persoana de varsta lui? Va dati seama cate amintiri starneste cartea aceasta in sufletul celor care i-au vazut debutul si i-au vazut evolutia? Va dati seama cum se raporteaza la aceasta carte cei care au copilarit cu revista Salut? Despre revista SALUT puteti citi aici. Cateva numere ale revistei pot fi gasite aici.

Dar sa revin la carte, la Mihaita. Reconstituirea unei vieti. Ca orice biografie, nu poti cuprinde intr-o carte viata unui om. Mai ales ca aici, atunci cand evoci un spectacol ori un film, in mod ideal ar trebui sa te duci la acea productie. Daca filmele, mai greu sau mai usor, ar putea fi gasite, cu spectacolele de teatru e mai dificil. Am prieteni care se lauda ca au citit zeci de biografii si autobiografii. Adora acest tip de lectura. Altii, dimpotriva, o refuza din start. Eu sunt cumva la mijloc: nu citesc orice biografie, pe multe le evit, iar pe altele, dintre cele citite, le consider plictisitoare. Pe aceasta, insa, atat datorita stilului in care este scrisa, cat si datorita faptului ca l-am cunoscut pe George Mihaita, mi s-a parut extrem de interesanta. Deloc plictisitoare, pe alocuri amuzanta, chiar daca in cateva locuri m-a intristat.

Cartea Mihaita. Reconstituirea unei vieti a fost pentru mine o lectura pe cat de utila, pe atat de placuta. V-o recomand si voua, la fel cum va recomand si spectacolele cu George Mihaita care INCA se joaca la Teatrul de Comedie si nu numai.

Despre SPECTACOLUL Mihaita. Reconstituirea unei vieti  voi scrie pe blogul de teatru (articolul a aparut intre timp).

Cartea Mihaita. Reconstituirea unei vieti se gaseste in putine librarii din tara. In online am vazut-o doar pe site-ul editurii TracusArte si la Carturesti.