Moarte in clan este a doua carte a seriei care-l are in prim-plan pe Jack Taylor. Despre Garda am scris nu cu multe zile in urma. Nu am avut rabdare prea multe zile si am dat gata si a doua carte. Pur si simplu naratorul-personaj Jack Taylor este prea spumos pentru a-l putea ignora. Pentru a putea sa-l las sa zaca linistit in biblioteca.

Dupa cum stiti, Jack Taylor este UN FOST POLITIST, actual detectiv particular neoficial. Pur si simplu aceasta functie nu exista in Irlanda, drept urmare tot ce face el este neoficial. Este in afara legii, fara sa insemne ca face chestiuni complet ilegale.

De data aceasta are 2 cazuri, unul interesant, cu persoanaje deopotriva fascinant de dubioase, daca-mi este permisa exprimarea, si un altul banal, daca nu pueril.

Primul caz vine de la un Bulibasa, Cosarul, care se duce la Jack Taylor pentru ca foarte multi oameni de-ai sai, tigani, sunt omorati. Jack Taylor trebuie sa opreasca macelul. Politia nu intervine, considera ca este reglare de conturi si, in plus, pentru ca nu ii are la inima pe rromi, se bucura ca scapa de ei. Nu este nimic rasist din partea mea, asa stau lucrurile in povestea din carte.

Al doilea caz este unul banal si amuzant: cineva omora lebedele. Facea un macel sinistru. Pentru ca politia nu lua nicio masura, nu putea preveni acest macel, cineva apeleaza la Jack Taylor.

Daca rezolva sau nu cazurile ramane sa descoperiti singuri. Daca ati citit prima parte, ceea ce va recomand, pentru a-l intelege pe deplin pe detectiv, va asteptati la multe lucruri pe care le veti intalni aici.

Jack Taylor este imprevizibil, nu stii cand va agata pe cineva si cand va fi parasit, nu stii cand va fi rasplatit cu bani si cand va fi asteptat la coltul strazii pentru a fi batut, nu stii cand “a nimerit-o” ori cand “a dat-o-n bara”.

Farmecul acestei carti, Moarte in clan, ca de altfel al intregii serii, este faptul ca naratorul este personajul principal. Nu doar cartea este buna, delicios scrisa, ci si traducerea este la inaltime. Nu stiu exact ce engleza are cartea originala, dar am reusit sa simt miros de alcool si de Irlanda (tara pe care, sa ne intelegem, NU am vizitat-o) din traducere. Ceea ce inseamna o mare bila alba pentru traducator (in acest caz, directorul Editurii Crime Scene Press, George Arion Jr). Mi-a placut mult.

Acum, fara sa intru in detalii, trebuie sa mai subliniez un lucru: mi-a placut modul in care sunt creionati tiganii. Atentie: tiganii din Irlanda sunt o specie aparte, nu musai inruditi cu cei de la noi. “Irish Travellers” se numesc. Au o istorie interesanta.

Nu pot, insa, sa nu ma intreb daca asocierea tiganilor cu lebedele este sau nu intamplatoare. Oare scriitorul irlandez Ken Bruen stia de celebrul scandal cu tiganii din Austria? Sau este pur si simplu o intamplare, o coincidenta? Din pacate, eu sunt SETAT sa nu cred in coincidente, iar in carti si filme asocierile ascund aproape intotdeauna o simbolistica. Nu pot sa nu ma gandesc la aceasta asociere. Chiar n-am cum.

Per total, Moarte in clan este LA FEL DE BUNA ca prima carte, chiar daca aici nu mai este elementul surpriza. Stiam la ce sa ma astept, mi se setasera anumite asteptari, insa chiar si asa cartea m-a multumit. M-am simtit ca atunci cand am revenit la un restaurant bun si am reusit sa savurez mancarea, alte feluri, dar gatite la fel. Asemanator, nu identic.

Moarte in clan de Ken Bruen poate fi comandata direct de pe site-ul editurii, lucru pe care vi-l recomand cu caldura!