Apartamentul din Paris - Lucy Foley

Apartamentul din Paris este a doua carte de Lucy Foley pe care o citesc, dupa Petrecerea de vanatoare. Spun din start: este mai slaba decat precedenta, desi are ceva calitati pe care nu le pot ignora.

Apartamentul din Paris ne spune povestea lui Ben si a surorii sale vitrege, Jess. Cei 2 sunt frati vitregi ce au trebuit sa creasca fara parinti. Desi au fost despartiti la un moment dat, ei au pastrat legatura. Dintre cei 2, Ben a fost cel norocos, fiind adoptat de o familie instarita, care si-a permis sa-l trimita la scoli bune. El ajunge jurnalist freelancer, locuind la Paris, intr-un apartament destul de scump.

Nu apartamentul in sine este problematic, desi titlul asa ar sugera, ci blocul din care face parte. Caci in acel bloc fiecare dintre vecini este dubios. Nu intru in detalii legate de fiecare in parte, desi fiecare personaj (da, vecinii sunt PERSONAJE!) este cliseic.

Elementul declansator din aceasta poveste este venirea lui Jess in Paris. Ea isi suna fratele, acesta ii spune la telefon adresa, ii spune sa sune la interfon, insa atunci cand ea ajunge la adresa el nu mai raspunde. Reuseste cumva sa intre atat in curte, cat si in apartamentul lui Ben, insa acesta nu se afla acolo. Drept urmare, Jess isi propune sa isi caute fratele, presimtind ca ceva rau s-a intamplat cu acesta.

Asa cum ati ghicit, fara sa va dezvalui exact detaliile, fiecare vecin este suspect. Si, bonus, ca-n orice poveste care se inspira de la Agatha Christie, fiecare suspect se bucura ca Ben a disparut.

Altfel spus, in romanul Apartamentul din Paris exista multe optiuni: oricare dintre vecini este o optiune, dar putem sa ne gandim si la 2 ori 3 dintre ei. Ori chiar, ca la scoala de soferi, inclusiv la “toate variantele de mai sus sunt adevarate”. Ramane sa descoperiti singuri care este varianta corecta aici.

Acum trebuie sa va spun cele 2 mari calitati ale acestei carti, dar si despre cele 3 defecte ale ei.

Incep cu sfarsitul si va spun marea ei calitate: finalul cu al sau twist excelent. Nu credeam ca finalul poate salva impresia totala pe care o am fata de o carte, dar aici chiar asta s-a intamplat. Ma enervasem destul pe parcursul lecturii, am vrut sa abandonez cartea de 3 ori, dar finalul mi-a placut. Foarte bun twistul. Mi-a placut mult.

Insa mi-a displacut mult ritmul, momentele moarte, paginile multe scrise inutil. O poveste de 400 de pagini putea fi lejer spusa in 200 de pagini. Citeam 5 capitole, inchideam cartea si constatam ca parca nu am avansat deloc.

Ceva ce iarasi mi-a displacut: atmosfera. Daca aceeasi poveste s-ar fi petrecut intr-un spatiu inchis ermetic, cu personajele izolate de cine stie ce furtuna, senzatia ar fi fost alta. Insa intensitatea a fost aproape 0, caci din aceasta cladire dubioasa … se putea iesi oricand. Nu are cum sa-ti fie teama atat timp cat … usa e deschisa. E drept, sunt cateva momente, cateva “scene”, in care Jess pare a fi prinsa intr-o capcana. Dar reuseste sa iasa foarte usor, mult prea usor, din aceste capcane.

Mi-a displacut si previzibilitatea povestii. Chiar daca mi-a placut twistul, n-am reusit sa-l anticipez, desi STIAM ca va fi ceva “in plus”, momentul in care s-a aflat vinovatul, in loc sa fie unul de maxim suspans, pare a fi unul banal. In plus, tot timpul am avut senzatia aia de “deja-vu”, senzatia ca am mai citit o astfel de poveste, senzatia ca nimic nu e nou, nimic nu e original.

In final, va zic a doua calitate a romanului Apartamentul din Paris, desi aici este vorba de subiectivitate maxima: mi-a placut atmosfera pariziana. Am vizitat acest oras (acum 15 ani), asa ca orice poveste ce se petrece acolo imi starneste amintiri placute. Nu stiu cat de bine e ca un THRILLER sa-mi starneasca amintiri PLACUTE, dar fix asta s-a intamplat in acest caz. Cei care au vizitat acest oras imi vor da dreptate.

Si aici, recunosc, este si un mic paradox: autoarea este britanica. Asa ca atmosfera pariziana ar fi trebuit completata de umorul tipic britanic. Ceea ce nu a fost cazul aici. O fi si din vina traducerii, care a anulat complet orice iz britanic, nu zic nu.

Per total, Apartamentul din Paris este un thriller decent. Pentru cei care au citit putine thrillere la viata lor s-ar putea dovedi unul chiar bun. Insa pentru unii pretentiosi la asemenea carti, Apartamentul din Paris se va dovedi DEZAMAGITOR. Eu ma aflu, desi nu 100%, in ultima categorie.

Apartamentul din Paris a aparut in limba romana la Editura TREI, loc de unde va sfatuiesc si pe voi sa-l achizitionati. Romanul, nu apartamentul.