Incep articolul despre Cartea accidentelor in sens invers, spunand ca articolele despre acest roman au venit in lant, in urma unor provocari succesive, dupa cum urmeaza: Cristina l-a provocat pe Andrei, Andrei l-a provocat pe Gica, Gica a provocat-o pe Anca, Anca a provocat-o pe Corina, iar Corina m-a provocat pe mine. Dupa ce veti citi romanul o sa va dati seama de ce aceste provocari succesive par a face parte din peisaj, “din plan”.

Povestea din Cartea accidentelor este greu de rezumat fara spoilere. Iar daca nu faci spoilere, e greu de spus ceva cu oarece sens. Ma voi stradui, sper sa nu pic in niciuna dintre capcane. Asadar, personajul principal este Nate, care primeste o veste surprinzatoare: tatal sau vrea sa-i vanda casa cu 1 dolar. Nu vrea s-o lase mostenire, vrea pur si simplu s-o vanda. Diferenta dintre cele 2 este una de natura fiscala: daca va cumpara casa cu un dolar, o eventuala vanzare va fi drastic impozitata, orice suma peste 1 dolar va fi considerata profit.

Revenind la Nate, acea casa este cea in care a copilarit, insa copilaria sa nu a fost nicidecum una fericita. Tatal sau nu a fost nicidecum un parinte model, asa ca amintirile sunt dintre cele mai nefaste. Insa sotia lui Maddie si mai ales fiul lor Oliver il conving ca mutarea este cea mai buna decizie. Trecutul e trecut, viitorul este cel care conteaza.

Din pacate, acolo in casa se intampla lucruri stranii. Din pacate, nu vi le pot nici macar mentiona, va trebui sa le descoperiti singuri. Si aveti ce descoperi, caci romanul Cartea accidentelor este plin de surprize, de elemente fantastice, de simboluri si metafore, de referinte mai mult sau mai putin subtile la alte povesti celebre.

Nu voi face vreo comparatie, gasiti comparatii in recenziile colegilor mei bloggeri, insa trebuie sa ma refer la un aspect excelent reliefat in Cartea accidentelor: ideea de multivers. Ideea este aici foarte interesant redata: cica in fiecare univers paralel, exista aceleasi persoane, cu acelasi nume, insa in celelalte un anume personaj, daca-l urmaresti doar pe el, este diferit. Ca sa intelegeti mai bine: bunicul isi terorizeaza familia, isi bate nevasta, isi bate copilul; drept urmare, sunt sanse MARI (dar nu 100%) ca si copilul sa devina un abuzator. Cum se traduce “sunt sanse mari”? Pai, din perspectiva acestui roman, inseamna ca in multe universuri paralele tatal este un abuzator. Dar nu in toate.

Mi-a placut perspectiva aceasta, m-a pus pe ganduri. Ma gandesc ce devin eu in diverse universuri paralele: intr-unul poate am ajuns un corporatRist care abia asteapta sa iasa de la “scarbici”; intr-altul poate am ajuns criminal in serie; intr-altul poate am ajuns profesor.

Oricum ar fi, prefer sa traiesc in continuare in acest univers paralel, in care imi castig existenta din online.

La final, nu pot evita discutia legata de genul literar al romanului Cartea accidentelor. Dupa mine, nu prea este horror. Este o distopie (este acolo un fel de apocalipsa, vedeti voi cum si in ce fel), este ceva SF (ma rog, foarte putin stiintific, mai mult fantastic, dar e clar ca partea cu multiversul, multitudinea de universuri paralele si trecerea dintre ele, e tema de SF), are elemente de thriller si ceva, foarte putin, de horror. Eu nu-l vad horror si nu l-as marketa ca atare, asta neinsemnand ca nu este o carte buna. Dimpotriva.

Cartea accidentelor este o carte excelenta, care are un ritm lent, dar constant, care cu siguranta nu o sa va lase indiferenti. Mie mi-a placut enorm si m-a facut sa-mi doresc s-o recitesc. Nu imediat, mi se pare absurd sa recitesti imediat o carte, dar cred ca peste 1 an ar trebui sa fac din nou acest lucru. In cazul filmelor, distanta dintre vizionari ar trebui sa fie cam de 4 luni (am constatat acest lucru cu ocazia revederii filmului Castelui Craitei). Ramane sa descopar care este distanta optima dintre 2 citiri ale aceleiasi carti. Va anunt cand o descopar.

Si pentru ca tot vorbeam de filme, Cartea accidentelor ar putea deveni un horror excelent. Da, ati citit bine: un horror. Ideea e ca o poveste scrisa mai putin de groaza poate lesne deveni un film de groaza: ii trebuie doar o imagine intunecata si niste sunete care sa te bage in boala. Altfel spus, poate-s eu prea setat pe horroruri cinematografice si prea putin obisnuit cu cele literare. Deci, cu alte cuvinte, problema poate ca-i la mine, nu la carte.

Cartea accidentelor a aparut in limba romana la Editura Litera, loc de unde va sfatuiesc si pe voi s-o achizitionati.