Viata e frumoasa, DAR merita citita!

Category: Ian Rankin

Intuneric fara sfarsit – William Mcilvanney & Ian Rankin

De obicei, atunci cand vad o carte scrisa de 2 autori ma intreb care este meritul fiecaruia dintre ei. Imi aduc aminte de “proiectele”, referatele, pe care le-am avut de facut in facultate. In acel caz, “referatul de grup” insemna ca unul munceste si ceilalti sunt trecuti pe referat. Motivele erau diverse: fie sume de bani (directe ori cinste facuta in diverse carciumi), fie trecerea pe un alt referat. Eu alegeam varianta a doua: treceam 2 colegi (ori 2 colege), drept urmare scapam de alte 2 referate. Niciodata, pe parcursul facultatii, nu am facut efectiv un proiect de grup, cu impartitul sarcinilor si alte alea. Nu am fost niciodata un om de echipa. In cazul romanului Intuneric fara sfarsit, lucrurile au stat insa cu totul altfel.

Aici lucrurile au stat in felul urmator: unul dintre autori, William Mcilvanney, a scris 3 carti care l-au avut in prim plan pe detectivul Jack Laidlaw. Titlurile originale ale cartilor si anii de aparitie sunt dupa cum urmeaza: Laidlaw (1977), The Papers of Tony Veitch (1983) si Strange Loyalties (1991). Spre finalul vietii, autorul hotaraste sa scrie un prequel, un roman care sa ne arate PRIMUL caz al detectivului Jack Laidlaw. Din pacate, autorul moare inainte sa termine aceasta carte.

Sarcina terminarii cartii Intuneric fara sfarsit o ia asupra sa celebrul Ian Rankin. Tot scotian, se pare ca prieten al autorului William Mcilvanney. In cazul meu, care am citit o traducere a cartii, nu pot spune daca este sau nu stilul lui Ian Rankin (de la care am citit un singur roman: Rebus X si Zero). Continue reading

Rebus: X si zero – Ian Rankin

Rebus: X si zero este prima carte in care apare detectivul John Rebus. Ulterior, au aparut foarte multe carti (peste 20 pana acum) avand pe acesta in prim-plan, foarte putine au fost, insa, traduse in limba romana.

Rebus: X si zero este, la prima vedere, tipul de roman care are in prim-plan anchetatorul si nu crima. Este tipul de poveste one-man show, cu un anchetator tip inger si demon (si nu ma refer la cartea omonima a lui Dan Brown): plin de calitati si de defecte deopotriva.

Rebus: X si zero este, tot la prima vedere, un roman de sine statator. Un roman bun, o poveste care se tine, solida, inteligenta, dar parca nimic sclipitor in ea. Nu te-ai astepta, dupa ce l-ai citit, ca seria va avea un succes atat de rasunator.

Rebus: X si zero este o carte scotiana 100%: autorul este scotian, actiunea se petrece in Scotia, in Edinburgh, personajele sunt si ele scotiene si parca-ti vine, la fiecare 50 de pagini, sa bei niste scotch scotian autentic.

Rebus: X si zero este o carte in care se simte o atmosfera umana. Scotiana, plina de aburi de alcool, dar umana. Si tocmai umanitatea aceasta (excesiva?) m-a atras si, deopotriva, m-a cutremurat. Pentru ca, deja v-am zis, pe mine ma afecteaza povestile tragice la care presimt ca as putea fi partas. Nu ma va afecta niciodata un sf ori un fantasy, dar o poveste reala, fie ea scotiana, indiana ori americana, ma afecteaza. Ma simt, cumva, vulnerabil. Iar niste personaje umane, cu calitati si cu defecte deopotriva, care fac povestea realista, ma lovesc in moalele capului. Benzi desenate nu citesc, vad doar filmele, dar povestile reale ori realiste ma afecteaza. Continue reading

© 2024 CitestE-MI-L

Theme by Anders NorenUp ↑