Rebus: X si zero este prima carte in care apare detectivul John Rebus. Ulterior, au aparut foarte multe carti (peste 20 pana acum) avand pe acesta in prim-plan, foarte putine au fost, insa, traduse in limba romana.

Rebus: X si zero este, la prima vedere, tipul de roman care are in prim-plan anchetatorul si nu crima. Este tipul de poveste one-man show, cu un anchetator tip inger si demon (si nu ma refer la cartea omonima a lui Dan Brown): plin de calitati si de defecte deopotriva.

Rebus: X si zero este, tot la prima vedere, un roman de sine statator. Un roman bun, o poveste care se tine, solida, inteligenta, dar parca nimic sclipitor in ea. Nu te-ai astepta, dupa ce l-ai citit, ca seria va avea un succes atat de rasunator.

Rebus: X si zero este o carte scotiana 100%: autorul este scotian, actiunea se petrece in Scotia, in Edinburgh, personajele sunt si ele scotiene si parca-ti vine, la fiecare 50 de pagini, sa bei niste scotch scotian autentic.

Rebus: X si zero este o carte in care se simte o atmosfera umana. Scotiana, plina de aburi de alcool, dar umana. Si tocmai umanitatea aceasta (excesiva?) m-a atras si, deopotriva, m-a cutremurat. Pentru ca, deja v-am zis, pe mine ma afecteaza povestile tragice la care presimt ca as putea fi partas. Nu ma va afecta niciodata un sf ori un fantasy, dar o poveste reala, fie ea scotiana, indiana ori americana, ma afecteaza. Ma simt, cumva, vulnerabil. Iar niste personaje umane, cu calitati si cu defecte deopotriva, care fac povestea realista, ma lovesc in moalele capului. Benzi desenate nu citesc, vad doar filmele, dar povestile reale ori realiste ma afecteaza. Continue reading