Fidel principiului meu de a scrie impresii despre o carte, cum am trait-o eu, cum si in ce conditii am lecturat-o si la ce m-a dus ea cu gandul, trebuie sa incep aceasta non-recenzie spunandu-va cum am citit cartea La Paris nimic din toate astea nu conteaza, de ce am facut-o, cum am facut-o si ce mi-a ramas mie de pe urma ei.
Intai si intai, tin sa mentionez faptul ca am citit la rand doua carti Craciunesti, La Paris nimic din toate astea nu conteaza fiind citita imediat dupa Palaria albastra si alte povestiri. Da, am sarit o carte, de la prima carte de proza foarte scurta a autorului am ars o etapa si am ajuns direct la a treia, iertata sa-mi fie indrazneala. Ora la care am terminat aceasta a doua lectura este 3 dimineata. Nu va arat vreo dovada, trebuie sa ma credeti pe cuvant (asa cum zice si autorul intr-una dintre povestirile sale in care-i vorba despre un popa nehirotonit vreodata). Continue reading
