Dupa ce am citit cartea precedenta, Inainte sa adorm, avand o dubioasa senzatie pe parcursul intregii lecturi (o senzatie de deja-vu, care in Oltenia poarta numele de “senzatia de DEJA-FU), am inceput Caterina, o carte ce se bazeaza pe un … blestem. De la dubios intr-un mod benign am ajuns la ceva de-a dreptul infricosator. Si pentru ca tot vorbeam de expresia olteneasca DEJA-FU, trebuie sa va spun ca potrivirea este aproape perfecta: actiunea se petrece intr-un judet al … Olteniei! Sau, ma rog, o potrivire SIMPLA si PERFECTA….
Acum, pentru ca vorbim de Corinne Rakoczy, cea care a debutat cu romanul Jupanul, trebuie sa va zic si asemanarea cu acea poveste de debut: daca in Jupanul aveam intamplari care se petreceau pe parcursul a 50 de ani (instaurarea comunismului si caderea acestuia fiind punctele cheie), in Caterina avem intamplari ce se desfasoara pe parcursul a peste 100 de ani. Caterina isi incheie socotelile cu viata aruncand un blestem dur asupra celor 2 familii, blestem care urmeaza a fi rupt doar de o dragoste sincera. Tanara Caterina fusese parasita de logodnicul ei, iar ca razbunarea, exact in ziua nuntii acestuia hotaraste sa se sinucida, luand impreuna cu ea un blestem crunt, care se abate cateva generatii bune asupra familiilor celor doi.
Din pacate sau din fericire, cartea aceasta poate fi privita din 2 unghiuri diferite, insa deloc contrare. Continue reading
