Chiriasa tacuta are un personaj fabulos, pe Aidan Thomas, personaj care dintr-o perspectiva m-a uns pe suflet. M-a facut sa ador cartea (desi altfel sunt constient de defectele ei).

Intru direct in subiect si va spun pe scurt despre ce-i vorba: Aidan Thomas este deopotriva criminal in serie si cetatean model. El ajuta pe oricine are nevoie de ajutor, fiind cunoscut in mica sa comunitate pentru acest lucru. Nimeni nu are nimic rau de spus despre el, pe toti i-a ajutat “dezinteresat”. Din pacate, personajul bun si amabil are si o parte extrem de intunecata: el urmarea femei si le omora. Pe una dintre ele, pe Chiriasa tacuta, hotaraste sa o lase in viata, asa ca o tine incuiata in magazie.

Problemele apar atunci cand Aidan si cu fiica lui trebuie sa se mute din acea casa intr-o alta, una mai mica, fara magazie. Nu are incotro si va trebui sa i-o prezinte pe a sa Chiriasa tacuta fiicei sale. Cum se petrece aceasta intalnire, unde o va tine si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.

Pentru ca subiectul mi se pare interesant, ofertant, asa ca pe el il voi discuta in cea mai mare parte a articolului.

Intai, ca sa va intelegeti mai bine lucrurile, ganditi-va la toti securistii batrani care inca mai traiesc prin Romania. Daca veti intreba vecinii (si, in cazul oraselor mici, pe alti membri ai comunitatii), o sa va spuna ca sunt cetateni model. Ca sunt niste oameni extraordinari. Ca sunt foarte saritori. Ca toata lumea ii adora. Ca nimeni nu are ce sa le reproseze.

Cand vreunul dintre ei este aratat cu degetul de catre presa, toti vecinii ajung socati: cum adica, un om atat de bun a facut atatea rele?

Ce nu inteleg acesti oameni, ca de altfel nici cei din romanul Chiriasa tacuta, personajele (fictive) al povestii, este una dintre caracteristicile psihopatilor: sunt oameni extrem de calculati, de cinici, de reci. O actiune pozitiva a unui om nu este neaparat una altruista. Dorinta de a avea o imagine buna in randul comunitatii nu este o dovada de altruism.

Unul ca mine, un fel de Toma necredinciosul, nu crede deloc in acesti ingeri. Nu inseamna ca refuz ajutorul lor, daca e cazul, nu inseamna ca nu vreau sa-i am in jurul meu. Dar obiectiv vorbind, plec de la premisa ca nimeni nu-i perfect si ca acesti oameni au defectele lor. Au secretele lor.

Fie au pacate de ispasit, precum batranii securisti care la varsta a treia incearca sa repare greselile trecutului, fie chiar au o latura intunecata, bine ascunsa.

Ca sa dau niste exemple de care cu siguranta v-ati lovit, sunt atatia angajati misto, “painea lui Dumnezeu”, care-s groaznici ca familisti, asa cum sefii aia oribili (ori profesorii oribili, in cazul mediului educational) pot fi niste familisti exceptionali.

Eu nu cred in oameni eminamente buni ori eminamente rai, iar Chiriasa tacuta ne demonstreaza acest lucru. Ca sa inchei discutia, imi amintesc de anul 1 de la facultatea de sociologie, cand mai multi profesori de-ai mei spuneau la cursuri fix asta: sociologul este cel care deseori studiaza lucruri deja stiute, pe care de cele mai multe ori le infirma cu date concrete. Cand auzeam aceste cuvinte, gandul imi zbura la celebra emisiune de pe Discovery MythBusters. Eu ma imaginam atunci, in anul 1, un fel de demolator de mituri sociale.

Timpul a trecut, nu am profesat meseria de sociolog, sa fiu angajat zic, insa am spus dintotdeauna ca prima facultate pe care o faci, “la vremea ei”, este cea care-ti modeleaza DEFINITIV si IREVOCABIL (cuvintele astea sunt de la a doua facultate, de la drept!) gandirea. Asa ca deseori am incercat sa demolez niste mituri, sociale, politice, economice, si m-am bucurat cand am reusit s-o fac. Fug de turme, fug de stereotipuri, fug de lucruri deja stiute.

Totodata, ma bucur cand intalnesc aceste lucruri si-n lecturile mele de fictiune. Uneori, si scriitorii de fictiune se simt niste demolatori de mituri, lucru care ma bucura enorm. Ma unge realmente pe suflet.

Nu pot sa inchei fara sa va vorbesc un pic despre autoarea Clemence Michallon: nascuta la Paris, a facut facultatea de jurnalist la UCL (Londra) si a absolvit un master in acelasi domeniu la Columbia University. In 2014 s-a mutat la New York. Chiriasa tacuta este un roman scris IN ORIGINAL in limba engleza de catre o frantuzoaica nascuta la Paris si educata in Marea Britanie si SUA. Va las pe voi sa descoperiti cat de americana, de frantuzeasca ori de britanica este aceasta carte.

Chiriasa tacuta are si defecte, insa nu vreau sa evoc nici macar unul dintre ele. Consider ca personajul principal este mult prea misto si prea ofertant pentru a ma gandi la defectele romanului. Merita sa-l cititi. Eu unul nu regret nici macar o secunda ca am facut-o.

Chiriasa tacuta a aparut in limba romana la Editura Litera. La aceeasi editura a aparut un alt roman cu care este des confundat: Pacienta tacuta. In afara acelui cuvant din titlu, ele nu au nimic altceva in comun.