Clientul – John Grisham

3 Sep

Desi pentru multi este cartea preferata a lui John Grisham, pentru mine Clientul este cea mai slaba carte de pana acum a autorului. Stilul este acelasi, avem iarasi in prim plan un avocat (de aceasta data doi, unul care se sinucide si un altul, de sex feminin, care se implica pro-bono in cazul care se complica cu fiecare ora care trecea), insa pentru mine lipseste ceva.

Pe scurt, Mark, personajul principal, asista impreuna cu fratele sau la o sinucidere. In loc sa plece de acolo inca din primul moment, hotaraste sa se implice. Incearca initial sa impiedice sinuciderea, apoi intra in contact cu sinucigasul, care-i dezvaluie un secret important. Acesta din urma reuseste pana la urma sa se sinucida, insa pustiul Mark este detectat si acum este suspectat ca ar cunoaste un lucru important.

Fratele sau mai mic, care a asistat la toata scena, a facut un soc si este acum internat intr-un spital de copii, la sectia psihiatrie. Mama celor 2, la sfatul medicului, hotaraste sa stea internata impreuna cu cel mic, pentru a-l ajuta sa-si revina.

Mark este interogat de politie si politistii se prind imediat de minciuni. Nu va spun care e implicarea FBI-ului si care era secretul pe care Mark il stia, cert este ca, pe de-o parte, politia si FBI-ul voiau sa-l sileasca sa marturiseasca, pe de alta parte Mafia, da, temuta MAFIE, voia sa-l faca sa taca. Intre timp, isi angajeaza o avocata specializata pe cazurile care implica copii, Regie, care se implica din toate punctele de vedere in caz. Nu doar profesional, ci si uman.

Acum, de ce am spus ca nu mi-a placut aceasta carte si ca o consider cea mai slaba? Pai, simplu: nu vorbim de o crima cu autor necunoscut, nu prea avem, de fapt, necunoscute. Stim de la inceput cine ce a facut si banuim cum se va termina. Am citit, practic, cateva sute de pagini ca sa nu aflu mai nimic…

Da, este un thriller psihologic, care se axeaza nu pe suspans, nu pe latura politista, ci pe cea psihologica. Personajele sunt aici in prim plan, in special modul in care acestea evolueaza.

Doar ca si aici sunt nemultumit: copilul Mark, la 11 ani, era aproape genial, aproape Einstein, iar avocata lui, Reggie, era o avocata geniala desi avea doar 4 ani in breasla. Doua genii precoce, care s-au intalnit din intamplare si care incearca sa razbeasca in ciuda tuturor interperiilor.

Nu mai zic de modul in care evadeaza Mark din inchisoare si din spital, tot unul pe care nu-l putem intalni in viata de zi cu zi.

La Clientul nu mi-a placut actiunea, latura de suspans, nu mi-au placut personajele, poate sunt eu prea insensibil la durerea unui copil. Cartea nu e rea, stilul este acelasi stil John Grisham care nu isi dezamageste publicul fidel. Posibil, insa, ca-n cazul meu sa fie vorba de setarea unor standarde prea inalte. Despre ecranizare nu pot spune mare lucru. Pe IMDB are 6.7, multi prieteni de-ai mei spunand, insa, ca este printre cele mai bune ecranizari dupa Grisham. Pe mine, insa, cartea nu m-a convins deloc ca ar trebui sa mai pierd inca 2 ore cu filmul. Dar deloc.

Clientul de John Grisham a aparut la noi la Editura Rao. Desi a fost reeditata in 2017, momentan nu se mai gaseste pe nicaieri. Poate va iesi un nou tiraj la ultima editie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *