Cimitirul Animalelor este o carte deja clasica, scrisa de Stephen King. Candva, nu demult, spusesem ca aceste carti clasice nu trebuie recenzate. Lucru pe care-l sustin si acum.

Nu as putea aduce nimic nou fata de lucrurile deja scrise despre carte. Una exceptionala, sa ne intelegem. Trebuie stabilit din start acest lucru, sa nu inteleaga cineva ca, de fapt, eu am ceva cu cartile de genul.

Si mai trebuie stabilit un lucru: noua ecranizare a filmului pare o gluma dupa ce citesti cartea. Pe bune: o gluma. Nu imi retrag spusele din articolul scris pe blogul de film, da, fix asa pare privit fara sa fi citit cartea. Fix asa il vor vedea peste 50% dintre cei care vor merge la cinema sa-l vada. O simplificare, o varianta as zice digerabila.

Nu am vazut nici acum ecranizarea din 1989, dar pentru moment prefer sa raman in cap cu povestea din carte. Desi recunosc ca sunt sanse sa fie mai buna ca actuala ecranizare, prefer s-o evit. Nu stiu cat timp ma voi putea abtine (ca sa fiu in ton cu povestea).

Caci romanul Cimitirul Animalelor este unul extrem de complex. Extrem de greu, din toate punctele de vedere. Si da, extrem de greu de ecranizat.

Povestea este extrem de cunoscuta, riscul spoilerelor fiind minim: familia lui Louis (sotia, cei 2 copii si motanul Church) se muta intr-o casa casa. In spatele acesteia se afla un loc extrem de dubios, de creepy (parca termenul englezesc e mai cuprinzator), numit Cimitirul Animalelor. In spatele acestui cimitir, prin padure, era un loc si mai interesant (si dubios deopotriva), un loc care se spune ca aduce de dincolo mortii. Loc pe care Louis il testeaza cu motanul Church, pe care reuseste sa-l readuca la viata. Intrebarea, insa, pe care atat el, cat si familia lui, si-o puneau este ce fel de Church a revenit, caci acesta parea TOTAL schimbat, diferit, fata de motanul dragut si cuminte de dinainte.

Cat despre acel loc, din spatele Cimitirului Animalelor, acesta mai avea o caracteristica: se spune ca te chema si ca aranja lucrurile in asa fel incat sa te duci acolo. Accidentele nu mai erau deloc intamplatoare, asa ca Louis este nevoit (obligat?) sa revina acolo mai devreme decat si-ar fi dorit.

Nu va fac spoilere, nici la carte, nici la film, desi fanii adevarati au citit-o deja,  va spun doar atat (ca sa intelegeti cat de mult este in film simplificata povestea): in carte, atunci cand Louis se duce sa-si ingroape copilul in acel cimitir special, vecinul de vizavi, Jud, statea la panda, urmarind ce se intapla in casa de peste drum, insa o forta nevazuta l-a impiedicat sa intervina, acea forta, care era doar simtita, nu si vazuta, l-a facut sa adoarma; in film lucrurile sunt de-a dreptul amuzante: Louis il imbata pe batran. Da, ati auzit bine: ii da sa traga la masea, ca sa poata sa-si faca linistit treaba.

Finalul cartii este unul extrem de complex, este deschis, in timp ce finalul filmului este de Hollywood. Eu as zice ca-i happy end, dar na, lumea sustine ca-s hater daca sustin asta. Nu stiu cata dreptate ar avea.

Asa cum am repetat in cazul multor remake-uri (desi remake e un cuvant fortat in cazul ecranizarilor, pur si simplu un alt regizor are o alta viziune asupra cartii), filmul are marele merit de a readuce in atentie cartea. De pilda, versiunea in limba romana a cartii Cimitirul Animalelor nu mai este disponibila nicaieri. Versiunea in engleza poate fi cumparata de pe Elefant, Libris ori Carturesti, dar versiunea romaneasca, altfel o traducere buna, este indisponibila. Oare ar fi sesizat cineva aceasta absenta daca nu aparea filmul?

Altfel, spre deosebire de film, carte parca pune accent mult mai putin pe motan (ori, poate, fiind o persoana mai mult vizuala, mi-au ramas in minte imaginile cu Church revenit de dincolo si m-au bulversat), drept urmare indraznesc sa anticipez ca iubitorii de animale, cu precadere de pisici, vor fi mult mai putin afectati.

Personajul Louis este un personaj exceptional creionat. Imi place la nebunie, un doctor ce se crede Dumnezeu si care, pana la ultima pagina a cartii, are impresia ca are controlul. Un medic fascinant, un tata si un sot la fel de interesant.

Imi recunosc defectul, am mari lipsuri in ceea ce priveste opera lui Stephen King, ceea ce nu ma face mai putin fan al acestei carti. Da, mi-a placut enorm aceasta carte, drept urmare o voi recomand din suflet oricand si oricui. Doresc, bineinteles, sa recuperez, sunt carti de-ale lui care ma atrag si pe care chiar vreau sa le citesc. Asa cum, insa, sunt si carti pe care, chiar daca nu pot zice ca le voi evita cu orice pret, sa spunem ca le voi amana cat mai mult.

Iar daca dupa film, in finalul articolului, pusesem cateva intrebari, fara sa dau vreun raspuns la ele, va marturisesc ca dupa lectura cartii intrebarile sunt mult mai multe. Nu raspund la ele nu doar pentru ca romanul nu a facut-o, ci si pentru ca nici macar eu nu am putut s-o fac pana acum.

Fara sa le repet, ma intreb un singur lucru: ce as face eu intr-o situatie asemanatoare? Nu, nu pot raspunde, caci raspunsul obiectiv, rational, pe care-l dai gandindu-te pur teoretic, nu va fi acelasi cu decizia pe care o iei atunci. Drept urmare, ramane aceasta curiozitate a mea: oare ispita ar fi, si in cazul meu, la fel de puternica?

Legat de Louis, si cu asta inchei, mi-am amintit o chestie interesanta. Un amic imi spunea la un moment dat cum a facut niste cursuri de prim-ajutor si cum devenise voluntar SMURD. Imi spunea ca senzatia pe care o traiesti cand salvezi viata cuiva nu se compara cu nicio alta senzatie din lumea asta. Atunci te simti cu adevarat puternic, important. Tot el imi spunea, incercand sa ma convinga sa fac un astfel de curs, ca mi-ar fi util chiar si daca nu as vrea sa fiu voluntar. As putea, la un moment dat, sa-mi salvez un prieten sau o ruda. Si sentimentul ar fi de zeci de ori mai puternic.

Nu as fi pomenit de discutia in cauza daca acel prieten nu ar fi folosit cuvantul Dumnezeu. Da, fix asta a spus: te simti Dumnezeu. Cand salvezi viata cuiva, esti un mic Dumnezeu. Nu care face rau, ci care mai da o sansa, o viata, cuiva.

Oare ce simtea cu adevarat Louis, personajul principal din Cimitirul Animalelor? Ce era in capul (si-n sufletul) sau?

Cimitirul Animalelor, de Stephen King, a aparut in limba romana la Editura Nemira. Sper din suflet ca editura in cauza sa scoata o editie noua a cartii, cu sau fara posterul filmului pe coperta.