Fetele disparute ne spune povestea Oliviei, o supravietuitoare a unui teribil accident: in masina pe care aceasta o conducea se aflau 4 tinere, insa cand isi revine constata ca este singura si ca prietenele ei au disparut. Pareau o gasca de prieteni indestructibila, foarte apropiata, asa ca toata lumea excludea din start varianta conform careia celelalte 3 fete si-au planificat plecarea, au vrut pur si simplu sa fuga si sa dispara.
Dupa 20 de ani, o realizatoare de podcasturi pentru BBC, Jenna, viziteaza comunitatea din Stafferbury, in speranta aflarii adevarului. Va putea o jurnalista sa afle ceea ce nu au putut afla nici politistii, si nici familiile afectate?
Nu va spun cum se termina totul, nu va spun ce s-a intamplat cu Fetele disparute, insa trebuie sa va vorbesc despre IDEEA pe care mi-a dat-o aceasta carte. Pe scurt de tot: romanul Fetele disparute mi-a reaprins dorinta de a-mi face un podcast.
Acum sa va spun varianta completa. Citisem mai demult serial Millennium. Ma rog, volumul 1. Si tin minte si acum ca ma enervasem cand vazusem ca anchetatorul era un ziarist la o revista normala, clasica. Pe print. Cand citisem asta, mi se parea ceva din secolul trecut. In epoca blogurilor, de ce ar mai fi relevanta O REVISTA PRINTATA? Adica de ce ar fi relevant ce scrie o astfel de revista?
De atunci tot caut prin povestile pe care le citesc ori le vad ziaristi de secol XXI: bloggeri, vloggeri, podcasteri.
Filmul Contagion, de pilda, preferatul tuturor in timpul pandemiei (film care a aparut in anul 2011!), il are pe Jude Law in rolul unui blogger. Ma rog, omul joaca fenomenal, e genial in acel rol, insa din pacate rolul e negativ. Nu puteam sa ma identific cu acel rol din motive evidente.
Asa ca am tot asteptat povesti (scrise sau filmate) in care sa apara un ziarist nou. Chiar ma intrebam cand si cum va aparea. Pana am citit Fetele disparute, unde ancheta o face o realizatoare de podcasturi pentru BBC. E drept, am mai intalnit realizatori de podcasturi, unii cu adevarat freelanceri, realizatori ai propriului podcast, insa niciunul atat de bine conturat precum Jenna. Un podcaster care te face sa adori podcasterii, care m-a facut sa-mi doresc sa imi deschid un podcast.
Trecand peste partea personala, cu podcastul, trebuie sa va spun si marele defect al cartii: atmosfera nu este deloc terifianta. Nu este deloc spoiler daca spun ca acel drum numit Coridorul Diavolului nu este deloc, dar deloc infricosator. Iar toate aspectele paranormale, supranaturale, cum vreti sa le numiti, sunt mult prea slabe, prea putin convingatoare, pentru a le putea crede. Eram convins, inca de la inceput, ca exista o explicatie rationala pentru tot ce s-a intamplat. Lucru care, sa ne intelegem, m-a bucurat intr-un fel, caci nu-s neaparat fanul cartilor cu mult supranatural in ele.
Evident ca un roman precum Fetele disparute este trait cu totul altfel de un parinte. La un eventual club de lectura ar fi discutat vina parintilor celor 4, ar fi dezbatuta problema “parentingului defectuos”. Lucru care pe mine ma lasa rece. Eu fac distinctia clara dintre realitate si fictiune, asa ca nu pot ACUZA parintii in cauza. Chiar as fi curios sa citesc o recenzie de parinte.
Nu pot sa inchei fara sa va spun ca Fetele disparute este PRIMA carte scrisa de Claire Douglas pe care am citit-o. Nu este cartea ei de debut, dar este considerata de critici cartea cea mai complexa. Nu-mi pot da seama cum sunt restul cartilor scrise de ea, dar chiar m-a facut curios si o sa le dau o sansa. O sa-i dau EI o sansa, ca scriitoare.
Per total, Fetele disparute este un roman foarte bun. Putea sa aiba un ritm mai alert, putea sa aiba o atmosfera mai infricosatoare, dar per total mi-a placut. Si are MAREA calitate de a ma fi convins sa-mi fac podcast. Da, chiar m-a convins.
Fetele disparute a/u aparut in limba romana la Editura Litera, loc de unde va sfatuiesc sa il/le achizitionati.
0 Comments
1 Pingback